“Atunci când cuiva îi este negată libertatea practicii sexuale în virtutea unei justificări utilitare, care depinde de preferinţele moraliste ale majorităţii sociale, acestuia îi este  refuzat dreptul să fie tratat în mod egal.”

H. L. A. Hart

Am văzut recent un reportaj despre interzicerea filmelor pornografice în Republica Moldova. Nu au fost publicate cercetări, dezbateri, listă cu opinii şi soluţii, nimic din ce ar putea încadra această decizie într-un policy inquiry.

Propun,  mai întâi, să examinăm noţiunea de pornografie şi evoluţia istorică a acesteia.

Principiul de libertate începe să se dezvolte o dată cu tranziţia de la regimurile tradiţionale de guvernare la cele liberal-democratice. Conştientizarea  puterii deţinute implică din ce în ce mai mult colectivitatea în viaţa politico-socială. Fiecare individ obţine dreptul de a lupta pentru binele propriu, indiferent de normele consuetudinare existente.  Treptat, apar restricţii doar în cazul minorilor şi a persoanelor cu dezechilibru psihic, dependente de alcool sau droguri, care nu sunt  în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului lor. Libertatea individuală, libertatea de exprimare şi dreptul la opinie devin bazele dezvoltării sociale. “Conflictul de interese şi opinii conduce spre o societate cu indivizi şi instituţii mai bune.”(Mill,1858)

Libertatea individuală este totuşi supravegheată, pentru a nu fi confundată cu anarhia. Mecanismul  care permite societăţii să intervină sau să controleze acţiunile individuale se bazează pe daunele create.  Dauna este un prejudiciu moral/fizic, cauzat de către un individ altui individ şi care poate fi  uşor de demonstrat obiectiv. Din această categorie nu fac parte capriciile şi sentimentalismele, cum ar fi ofensele. Dauna fixează o limită între sfera personală (self-regarding) şi  cea publică (other –regarding). Doar un prejudiciu demonstrat obiectiv poate permite societăţii (other-regarding) să intervina în deciziile şi acţiunile indiviudale (self-regarding).

Din cele menţionate mai sus, reiese că pornografia, în toate formele ei de manifestare (reviste, filme şi cărţi), este o acţiune din sfera self-regarding, care, prin expunerea către public, devine other-regarding.

Cuvântul “pornografie” derivă din limba greacă şi înseamnă “scrierile prostituatelor”. Orice conţinut obscen care provoacă excitare în sens negativ este numit pornografie. Conflictul social apare, însă, în jurul expunerii  pornografiei. Astfel, cei care o consuma, din cauza modelului consuetudinar, regulii nescrise a societatii, sunt constrânşi să opteze pentru interzicerea ei.

În anul 1981, Ronald Dworkin (1931-2013) publică în Oxford Journal of Legal Studies articolul “Is there a right to pornography?”. În cadrul acestuia, el prezintă o viziune din punct de vedere  legislativ şi propune spre analiză două strategii incluse în raportul lui Williams.

Prima strategie e bazată pe scopuri. Chiar dacă consumul de materiale pornografice este nociv pentru societate, interzicerea sau desfiinţarea acestora ar aduce mult mai multe daune. De aceea, propune limitarea pornografiei, interzicerea spectacolelor sexuale live, prezenţa copiilor minori în subiectele pornografice şi restricţionarea comercializării materialelor obscene în locurile publice.

 A doua strategie a lui Williams este bazată pe drepturi.  Chiar dacă pornografia dăunează societăţii, aceasta nu poate fi interzisă sau limitată pentru că este violat dreptul moral al cetăţenilor afectaţi de cenzură. Guvernul  violează acest drept, argumentând că, materialele pornografice sunt dezgustătoare şi degradante. Chiar dacă este adevărat, acesta nu este un motiv plauzibil, demonstrat obiectiv.

Catharine A. MacKinnon (a.n. 1946), în “Only words” este însa de altă parere, categoric contra pornografiei. În viziunea ei pornografia e un act de descriminare şi lezare a dreptului la egalitate, care promovează femeia subordonată bărbatului, menţinând această imagine şi în societate. Ea afirmă că pornografia ajută bărbatul să transforme femeia într-un obiect sexual, care există doar pentru a satisface nevoile sexuale. MacKinnon susţine că economia încurajează filmările  din industria porno. Femeile şi bărbaţii se simt obligaţi să facă parte din industria filmelor pentru adulţi, neţinând cont de adevăratele lor dorinţe şi nerespectând anumite valori.

Înainte de a exprima o atitudine/opinie, poate ar fi mai bine să ne gândim întâi ce anume e moral sau imoral? Libertatea de exprimare şi varietatea de idei care există în comunicarea umană conduc spre o dezvoltare socială. Astfel, de ce tindem să credem că odată cu interzicerea pornografiei, societatea va deveni mai morală? Cine, de fapt, decide ce anume e moral şi ce nu e?

 Moralitatea şi conduita în societate sunt alegeri individuale, facute în mod conştient şi raţional.

Când mă gândesc la cazul Republicii Moldova, apare o stranie senzaţie de déjà vu. E o ţară în care este schimbată chiar şi definiţia pornografiei, aceasta presupunând toate materialele obscene, indiferent de scopul lor. Filmele pornografice, spectacolele cu conţinut sexual, până şi cărţile de educaţie sexuală sunt interzise, iar Cineva tot continuă să decidă ce e moral pentru o comunitate întreagă. Prin urmare, putem afirma că nu există, de fapt, o autodezvoltare. Societatea ajunge la un compromis, iar principiul libertăţii îşi pierde valoarea, forţând societatea să trăiască în iluzia democraţiei (iluzia că schimbarea regimului de guvernare a rezolvat problema libertăţii individuale).

Surse:

Catherine A. MacKinnon – “Only words”

C.Mackinnon, R.Dworkin – “Pornography, an exchange”

J.S.  Mill – “On liberty”

R.Dworkin – “Is there a right to pornography?”

Imagini:  HYPERLINK “http://www.google.com/”www.google.com