ospoon.eu Platformă de gândit, zis și făcut Mon, 13 May 2013 18:51:45 +0000 ro-RO hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.4.1 Rădăcinile homofobiei în societatea noastră cea tolerantă /radacinile-homofobiei-in-societatea-noastra-cea-toleranta/ /radacinile-homofobiei-in-societatea-noastra-cea-toleranta/#comments Mon, 13 May 2013 18:51:45 +0000 ospoon.eu /?p=3063

Nu metafora, nici epitetul, doar pe alocuri hiperbola, dar mai cu seamă oximoronul ne caracterizează…

Moldova e țara unde toleranța și ura se împletesc ușor și se despletesc mai greu.

Pe 15 mai, Platforma de gândit, zis şi făcut OSPOON.EU vă invită la o dezbatere pe tema: ”Rădăcinile homofobiei în societatea noastră cea tolerantă”.
În ajunul Zilei internaţionale împotriva homofobiei, marcată anual pe 17 mai, ne întrebăm: De unde în societatea moldovenească, cea diversă şi paşnică, îşi ia rădăcini xenofobia şi anume una din formele ei – homofobia? Cine o cultivează şi culege roada? Dacă ea, în general, prezintă pericol pentru societate, care sunt metodele de dezrădăcinare a acesteia?
O temă controversată pentru unii şi univocă pentru alţii.
Moderatori: Angela Frolov, activistă pentru drepturile LGBT și Alexandru Ciobanu, medic psihiatru, psihoterapeut.
Dezbaterea publică este organizată în cadrul Festivalului comunităţii LGBT din Moldova “Curcubeul peste Nistru”, ediţia a 12-a.
]]>
/radacinile-homofobiei-in-societatea-noastra-cea-toleranta/feed/ 0
Povestea unui troc inutil /povestea-unui-troc-inutil/ /povestea-unui-troc-inutil/#comments Fri, 05 Apr 2013 23:08:38 +0000 ospoon.eu /?p=3057 Tudor Gheorghe are un cîntec extraordinar, ca mai tot ce face,    care este compus practic în integralitate din regionalisme / arhaisme rurale, neînţelese astăzi, cuvinte care odinioară nu însemnau decît un cotidian banal cu chin şi sudoare şi care, iată, au devenit, odată dispărute obiectele şi chinurile pe care le denumeau, poezie pură.

Îmi aduc aminte acum şi de o experienţă de lectură „explicativă” cu o nepoţică de-a mea care s-a’mpotmolit pînă la lacrimi într-un text de Barbu Delavrancea, text anacronic propus ca supliciu de vară pentru elevi, disimulat în lista de lecturi obligatorii şi care ar fi meritat 2-3 ore de limbă română la şcoală. Ah, ce lecţie-poezie s-a ratat prin această abordare stupidă a unui text, cu siguranţă urît de copii acum, dar atît de bogat, prin disonanţa lui cu realitatea de azi, în învăţăminte!…

„Patria mea – limba română” diximus.

Dar aceste rînduri nu sînt despre hermeneutica textelor, ci despre cotidianul nostru, care uite că re-devine la fel de biblic, altfel spus: un chin şi o sudoare şi nu ar trebui să ne mire abundenţa publicităţii produselor de tip Rexona & Co., atît de necesare (în cantităţi de hectolitri la m²) pentru a masca putoarea de acreală nespălată ce ne învăluie…

Opacitatea proceselor, negocierilor, numirilor, adoptărilor de legi, dar, mai cu seamă, interpretările lor (vai, dar au devenit subit într-atît de „ruşinoase” şi „timide”), descifrarea intenţionalităţilor camuflate cu atîta asiduitate, încît se ajunge la un nivel de ridicol care, hélas! ne tue pas*, nu poate genera decît repulsie şi respingere şi, din păcate, nu există multă „poezie” în această realitate.

Dar dacă e să revenim la poeticul cuvintelor desuete, ceea ce ni se întîmplă astăzi seamănă cu povestea unui cetăţean din Ch-ău căruia i s-a dat o cireadă de hlujani ca mai apoi să i se propună s-o schimbe pe una de ciocleji….

Unii aşa şi nu ştiu ce li s-a dat, alţii nu ştiu ce li s-a propus în loc,  majoritatea – nici una, nici alta. Doar puţini înţeleg esenţa vidă de semantică a acestui troc, dar „propunerea” nu se discută astăzi, la fel cum nu se discuta „participarea voluntară” la demonstraţiile de 1 mai pe timpuri…

Şi dacă ţăranul nu vede rostul chinului său rebrenesc, atunci el lasă ogorul Pîrlog şi… pleacă la oraş…

*(franceză) nu ucide => (parte din dictonul francez Le ridicule ne tue pas (ridicolul nu ucide))

Imagine: Maria Furţea-Niculescu, „Lan de porumb

 

Vezi alte articole pe Un Punct din .FR

]]>
/povestea-unui-troc-inutil/feed/ 0
The „Dac” came from the truck /the-dac-came-from-the-truck/ /the-dac-came-from-the-truck/#comments Fri, 29 Mar 2013 18:05:28 +0000 ospoon.eu /?p=3050 De la Homer şi Herodot citire să se dea!, dacă poate mai aveţi dubii. « Geții sunt cei mai bărbați și mai drepți dintre traci », – zicea istoricianul ne-revizuit încă (rămîne de văzut dacă a fost vre-o dată vizuit). Şi pentru o mai bună probitate am adus şi probe în etate : un zeu întreg – pre nume Dionysos – născut tot acolo, pe meleaguri tracice (bine-bine, nu e chiar în etate, ar trebui să-i adăugăm un “ebri” în faţă (şi nu cumva, Doamne fereşte, să ne împiedicăm în taste şi să tapăm “ebra”),  căci e cam beţiv sireacul, dar acest fapt poate fi şi o probă, la o adică, un adevărat marker istoric, pe care tot îl re-găsim de atunci: şi la Cantemir, şi în rapoartele OMS de mai aproape de noi, adevăraţii urmaşi ai traco-daco-geţilor).

Eventual am putea face şi un studiu ADN unde am încerca să depistăm (à la Planeta Moldova) în coduri genomul viţei de vie de soi neprihănit, dar e riscant, căci am putea da acolo şi de ceva turcesc, tătăresc, slav, jidovesc, ţigănesc şi alte multe sîngiuri păgîne… De văzut, căci în vremurile de azi consonanţa leşească sau hoholească a numelui meu, spre exemplu, se împacă mai bine cu Europa decît echivalentul său pur românesc « Lupu »… Niciodată nu ştii unde cîştigi şi unde pierzi !

Dar să revenim la adevăratul adevăr istoric pe care, noblesse (et ancienneté) oblige!, ar trebui să-l exportăm peste tot, chiar şi la ruşi, chiar şi la chinezi-japonezi, chiar şi americanilor. Mai ştii, poate se molipsesc şi încep a ne cumpăra vinurile, fiindcă la ce ar servi un adevăr adevărat istoric, dacă nu ai putea să-l vinzi cuiva ori, dacă nu, măcar trage nişte foloase cît de cît palpabile şi monetizabile?

Din păcate, se întîmplă lucruri stranii în procesul exportului: ba adevărul nostru se confruntă cu nişte adevăruri la fel de adevărate, ba este totalmente deformat şi ne pomenim cu cel puţin o parte alterată (uneori o păţeşte „adevărul”, alteori „adevăratul”).

Iar atunci cînd traversează oceanul, pentru a ajunge la oamenii cei care merg cu capetele în jos, în americi, adevărul nostru suferă o mutaţie absolut catastrofală. În capurile lor îndreptate de facto spre altă parte a Universului, simpla propoziţie „dacii provin din traci” capătă semnificaţii supra-realiste, demne de Tristan Tzara. Na, nu ai ce aştepta de la o naţiune fără tradiţii şi istorie (căci ea este toată în exclusivitate la noi), fără spiritualitate şi cultură (Twain, Hemingway, Poe, Steinbeck, Chaplin, Faulkner, Palahniuk & Co., guys, say „hello” to the world!). Această frază  inocentă devine deci – scandal, domnilor! – ceva de genul „raţele au ieşit din camion”… (the ducks came from the trucks)

Supărat foc, am decis să iau măsuri nemijlocit la faţa locului! Cu raţa americană m-am lămurit repejor: am făcut o friptură geto-dacică (aşa le-am spus lor, dar reţeta de la mama am învăţat-o) de şi-au lins americanii mei degetele şi au crezut (cel puţin cît a durat ingurgitarea) în existenţa dacilor ne-răţoi! Cu camionul e mai greu… E prea mare şi încă nu am găsit un ceaun pe măsură. Poate facem ceva cu el mai tîrziu. Pentru moment însă adevărul adevărat a rămas aşa, corectat pe jumătate:  „Dacul iese din camion”. În americăneşte spus: „The „Dac” came from the truck”.

Blogul autorului: Un Punct din .FR

]]>
/the-dac-came-from-the-truck/feed/ 0
Dezbatere Publica C2O /dezbatere-publica-c2o/ /dezbatere-publica-c2o/#comments Tue, 19 Mar 2013 14:49:53 +0000 ospoon.eu /?p=3046

 

Closer2Oxford Moldova vă invită la o întîlnire cu oameni care își susțin cu tărie ideile, un moderator care pune în mișcare discuția, o temă provocatoare și schimburi de replici între public și invitați. Un spectacol.

Pe 24 martie vom (re)descoperi forţa argumentelor într-o dezbatere cu moţiunea “E timpul să sancţionăm prin lege pasivitatea individului care e martor la încălcări ale legii“.

Pentru a participa la dezbaterea publică, vă rugăm sa completaţi acest FORMULAR. Doar cei înregistraţi vor fi asiguraţi cu un loc în sală.

Detalii:
Veronica Coroi-Mindru si  Arteom Iurcenco, doi tineri pasionaţi de dezbateri care au fost  selectaţi în urma sesiunii de lectură critică, vor intra în echipe de dezbatere alături de personalități publice de marcă. Audiența va aprecia documentația temeinică, forța argumentelor și charisma protagoniștilor, atât prin vot electronic cât și prin intervenții directe.

Pentru detalii ne puteţi contacta la closer2oxfordmoldova@gmail.com.

Puteţi urmări înregistrarea unei dezbateri publice similare la http://www.closer2oxford.ro/page/dezbatere_bucuresti_primavara.

]]>
/dezbatere-publica-c2o/feed/ 0
Cu roţile noastre în Europa nu se circulă /cu-rotile-noastre-in-europa-nu-se-circula/ /cu-rotile-noastre-in-europa-nu-se-circula/#comments Sun, 10 Mar 2013 22:57:46 +0000 ospoon.eu /?p=3039 „- Tată, tată, de ce trenul se ridică atît de sus? Tată, tată, trenul zboară ca avionul?
- Nu, dragul tatei. Pur şi simplu îi schimbă roţile.
- Roţile astea nu mai sunt bune?
- Ba da. Dar ca să mergem mai departe trebuie să le schimbăm.
Dormi, dragul tatei, o să stăm aici încă mult timp…
- Tată, mă tem… Să mă trezeşti cînd vom fi pe pămînt.”,

Nicoleta Esinencu, „Fuck You, Eu.ro.pa!”


Toată lumea ştie că pentru a intra în Europa e nevoie să schimbi roţile… Restul ca restul, da roţile, ia, mărogel, de le schimbă! Ecartamentul ăsta sovietic dintre două cercuri de fier nu trece.

Locomotiva, oricît de veche, poluantă, ruginită şi lentă nu ar fi, trece. Din moment ce se mişcă şi poate avansa cît de cît regulat (ajustează ei orarele, oricît de lungi, dar respectate să fie), trece. Important e să nu rămînă blocată undeva între două staţii… La uma urmelor, europenii au cîteva (de mîna a doua, dar tot mai bune ca ale noastre) în rezervă şi sînt gata să ni le închirieze (nu, la ei nimic nu se dă „pe gratis”) ori chiar cu împrumut, de ce nu?

 

Şi vagoanele sînt parcă destul de bune. Desigur, n-avem noi treabă cu TGV-urile, ICE-urile, Euro-Star-urile lor, dar nici nu pretindem (încă), nu? Vă asigur, au şi ei trenurile lor mizeroase… Mai dam cu vopsea pe ici pe colo, mai spălăm perdeluţele şi vom avea vagoane acceptabile!

 

Maşinistul? Chiar credeţi că mai contează maşinistul? Ceea ce contează pentru ei este ca trenul să ajungă în staţia convenită la timpul convenit. Punct. Ăsta-i rolul maşinistului la ei. Dacă nu aunge la timp, maşinistul dă cheile. El nu poate telefona la staţie să spună: „Auzi, şefu? Eu azi întîrziii cu 2 ore. Vezi, reglează tu traficul acolo, da?” (Dar poate anume din această cauză „maşiniştii” noştri nu prea doresc să lucreze pe rutele internaţionale?)

 

Pasagerii? Cu pasagerii probleme nu-s. Ei sînt demult acolo, în Europa. Şi aşteaptă să vină trenul…

 

Uite-aşa trăim noi: vagoane avem, locomotivă avem, maşinistul nu mai contează aşa de mult cum şi-ar dori-o el, pasageri – cît gara… Dar trenul nu aunge şi gata în Europa…


Ecartamentul între circumvulaţiuni nu coincide, asta-i buba!

 

Blogul autorului: Un Punct din .FR

]]>
/cu-rotile-noastre-in-europa-nu-se-circula/feed/ 0
Bazele pornografiei /bazele-pornografiei/ /bazele-pornografiei/#comments Sun, 03 Mar 2013 20:34:24 +0000 Alecsandra /?p=3026  

“Atunci când cuiva îi este negată libertatea practicii sexuale în virtutea unei justificări utilitare, care depinde de preferinţele moraliste ale majorităţii sociale, acestuia îi este  refuzat dreptul să fie tratat în mod egal.”

H. L. A. Hart

Am văzut recent un reportaj despre interzicerea filmelor pornografice în Republica Moldova. Nu au fost publicate cercetări, dezbateri, listă cu opinii şi soluţii, nimic din ce ar putea încadra această decizie într-un policy inquiry.

Propun,  mai întâi, să examinăm noţiunea de pornografie şi evoluţia istorică a acesteia.

Principiul de libertate începe să se dezvolte o dată cu tranziţia de la regimurile tradiţionale de guvernare la cele liberal-democratice. Conştientizarea  puterii deţinute implică din ce în ce mai mult colectivitatea în viaţa politico-socială. Fiecare individ obţine dreptul de a lupta pentru binele propriu, indiferent de normele consuetudinare existente.  Treptat, apar restricţii doar în cazul minorilor şi a persoanelor cu dezechilibru psihic, dependente de alcool sau droguri, care nu sunt  în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului lor. Libertatea individuală, libertatea de exprimare şi dreptul la opinie devin bazele dezvoltării sociale. “Conflictul de interese şi opinii conduce spre o societate cu indivizi şi instituţii mai bune.”(Mill,1858)

Libertatea individuală este totuşi supravegheată, pentru a nu fi confundată cu anarhia. Mecanismul  care permite societăţii să intervină sau să controleze acţiunile individuale se bazează pe daunele create.  Dauna este un prejudiciu moral/fizic, cauzat de către un individ altui individ şi care poate fi  uşor de demonstrat obiectiv. Din această categorie nu fac parte capriciile şi sentimentalismele, cum ar fi ofensele. Dauna fixează o limită între sfera personală (self-regarding) şi  cea publică (other –regarding). Doar un prejudiciu demonstrat obiectiv poate permite societăţii (other-regarding) să intervina în deciziile şi acţiunile indiviudale (self-regarding).

Din cele menţionate mai sus, reiese că pornografia, în toate formele ei de manifestare (reviste, filme şi cărţi), este o acţiune din sfera self-regarding, care, prin expunerea către public, devine other-regarding.

Cuvântul “pornografie” derivă din limba greacă şi înseamnă “scrierile prostituatelor”. Orice conţinut obscen care provoacă excitare în sens negativ este numit pornografie. Conflictul social apare, însă, în jurul expunerii  pornografiei. Astfel, cei care o consuma, din cauza modelului consuetudinar, regulii nescrise a societatii, sunt constrânşi să opteze pentru interzicerea ei.

În anul 1981, Ronald Dworkin (1931-2013) publică în Oxford Journal of Legal Studies articolul “Is there a right to pornography?”. În cadrul acestuia, el prezintă o viziune din punct de vedere  legislativ şi propune spre analiză două strategii incluse în raportul lui Williams.

Prima strategie e bazată pe scopuri. Chiar dacă consumul de materiale pornografice este nociv pentru societate, interzicerea sau desfiinţarea acestora ar aduce mult mai multe daune. De aceea, propune limitarea pornografiei, interzicerea spectacolelor sexuale live, prezenţa copiilor minori în subiectele pornografice şi restricţionarea comercializării materialelor obscene în locurile publice.

 A doua strategie a lui Williams este bazată pe drepturi.  Chiar dacă pornografia dăunează societăţii, aceasta nu poate fi interzisă sau limitată pentru că este violat dreptul moral al cetăţenilor afectaţi de cenzură. Guvernul  violează acest drept, argumentând că, materialele pornografice sunt dezgustătoare şi degradante. Chiar dacă este adevărat, acesta nu este un motiv plauzibil, demonstrat obiectiv.

Catharine A. MacKinnon (a.n. 1946), în “Only words” este însa de altă parere, categoric contra pornografiei. În viziunea ei pornografia e un act de descriminare şi lezare a dreptului la egalitate, care promovează femeia subordonată bărbatului, menţinând această imagine şi în societate. Ea afirmă că pornografia ajută bărbatul să transforme femeia într-un obiect sexual, care există doar pentru a satisface nevoile sexuale. MacKinnon susţine că economia încurajează filmările  din industria porno. Femeile şi bărbaţii se simt obligaţi să facă parte din industria filmelor pentru adulţi, neţinând cont de adevăratele lor dorinţe şi nerespectând anumite valori.

Înainte de a exprima o atitudine/opinie, poate ar fi mai bine să ne gândim întâi ce anume e moral sau imoral? Libertatea de exprimare şi varietatea de idei care există în comunicarea umană conduc spre o dezvoltare socială. Astfel, de ce tindem să credem că odată cu interzicerea pornografiei, societatea va deveni mai morală? Cine, de fapt, decide ce anume e moral şi ce nu e?

 Moralitatea şi conduita în societate sunt alegeri individuale, facute în mod conştient şi raţional.

Când mă gândesc la cazul Republicii Moldova, apare o stranie senzaţie de déjà vu. E o ţară în care este schimbată chiar şi definiţia pornografiei, aceasta presupunând toate materialele obscene, indiferent de scopul lor. Filmele pornografice, spectacolele cu conţinut sexual, până şi cărţile de educaţie sexuală sunt interzise, iar Cineva tot continuă să decidă ce e moral pentru o comunitate întreagă. Prin urmare, putem afirma că nu există, de fapt, o autodezvoltare. Societatea ajunge la un compromis, iar principiul libertăţii îşi pierde valoarea, forţând societatea să trăiască în iluzia democraţiei (iluzia că schimbarea regimului de guvernare a rezolvat problema libertăţii individuale).

Surse:

Catherine A. MacKinnon – “Only words”

C.Mackinnon, R.Dworkin – “Pornography, an exchange”

J.S.  Mill – “On liberty”

R.Dworkin – “Is there a right to pornography?”

Imagini:  HYPERLINK “http://www.google.com/”www.google.com

]]>
/bazele-pornografiei/feed/ 0
Anamneza foliculitei politice /anamneza-foliculitei-politice/ /anamneza-foliculitei-politice/#comments Tue, 26 Feb 2013 19:19:22 +0000 Vitalie Vovc /?p=3010 „Я рассчитывал на больший интерес к свободе у наших людей. Нет, этого не получилось пока…”, M. Gorbachev

A erupt.

Ceea ce şi trebuia de demonstrat. a² + b² = c². A fost simplu şi elementar ca o teoremă. Boala a decurs exact cum scrie în manuale. Tratament nu s-a administrat la timp şi nimic nu a perturbat propagarea molimei.

Acum aş putea veni şi cu nişte mesaje jubilatorii: “ Ei, vedeţi? Nu ziceam eu? Am avut dreptate, nu?” Dar nu ar fi decît îngîmfare şi trufie cinică care, necătînd la ispită, nu se poate afişa public (hic, am făcut-o…). Dar nici nu pot minţi şi spune că sunt şocat sau îmi este „greaţă”… De-a lungul acestor ani am tot colectat şi împărtăşit cu Dumneavoastră, Stimaţi Cititori, simptomele acestei inflamaţii. Din această vară, după vizita mea acasă, simptomele deveneau certitudini.

(Uite aici veneam cu aserţiuni deloc echivoce. Planificam şi un text mai desfăşurat, despre „colaboraţionism”, dar se întîmpla Huntergate şi totul s-a accelerat, proiectele mele „editoriale”, în plină gestaţie, devenind evidenţe şi anulîndu-mi articolul nescris încă).

Dacă credeţi că va urma un text despre politicantropii noştri, greşiti amarnic. Ei nu mă mai interesează (cu mici excepţii, desigur). C’est donnant – donnant (anglo-saxonii zic win-win, dar aici ar fi mai potrivit lose-lose).

Altceva vă (îmi) propun: voi încerca să (-mi) explic cum de am ajuns noi unde am ajuns.

Să ne aducem aminte :

2009 : Lupu este în PCRM. Dodon în PCRM (la fel ca şi alţi cîţiva transfugi celebri). Ţara-ntreagă e în mîinile clanului Voronin (Lupu şi Dodon inclusiv). Eram gata să dăm totul numai să scăpăm de voronini (nu am scăpat nici astăzi, în treacăt fie spus). Vlad Filat era deja în Parlament. De Ulinici nu se prea ştia. Nici despre Ghimpu, el aflîndu-se undeva în umbra bătăliilor epice ale nepotului său cu „hidra roşie”. Mai era un oarecare Urecheanu…

Totul pentru ca să scăpăm de Voronin ! Era într-atît de urgent şi simplu încît s-a întîmplat 07 Aprilie.

Au urmat alte scrutine şi un referendum. Pentru mine personal a urmat o perioadă extrem de agitată şi febrilă. Purtat de acelaşi val şi convingere că se poate de schimbat ceva am încercat (împreună cu cîţiva alţi co-naţionali de-ai mei) să mobilizăm lumea de aici, de la Paris, pentru un lucru simplu: să creadă. Am încercat să-i convingem că votul lor contează şi că democraţia nu este o utopie. Dar procesul de descompunere era deja început. Era programat în codul genetic al celor suspuşi de la Chişinău. Am greşit: am avut prea mari speranţe.

Ţin minte şi astăzi un nenică care rîdea de noi atunci şi ne zicea că suntem nişte proşti (mă rog, se vedea de la o poştă că nu prea făcuse carte la viaţa lui) şi că nu de voturile noastre au „ei” nevoie, ci de jilţuri moi… Decenţa nu-mi permite să-i reproduc monologul… Eram în 2009.

Premisele:

Prima şi cea mai mare eroare a noastră a tuturor a fost faptul că i-am crezut, or nu a existat nicio premisă pentru acest lucru. Oricît de mare nu ar fi disperarea cuiva, dar promite-i fericirea absolută şi va abandona toate considerentele raţionale pentru acest dram de speranţă incipientă. Cu atît mai mult dacă acest lucru îi permite să nu se mai simtă responsabil şi să nu mai poarte viitorul în cîrcă.

Acei care veniseră la putere aveau un pedigree care trebuia să ne ţină în alertă.

Într-un interview acordat lui Vladimir Pozner de către Boris Elţin acesta din urmă recunoştea că nu este un democrat. Şi că nu poate fi un democrat prin definiţie, căci nu are nici educaţia, nici cultura democraţiei. Perfect valabil şi în cazul nostru. De unde democraţi la noi? În cel mai bun caz, acei care au venit la putere purtaţi de valul speranţelor noastre au fost nişte afacerişti care şi-au construit succesul în sălbaticii ani 90 ai secolului trecut… De unde respect pentru lege la aceşti indivizi? Ce să mai vorbim de ceilalţi?

Perioada de incubaţie: 2009 – 2010

În anamneza tumorii metastatice de astăzi anume această perioadă (cu 3 scrutine şi un referendum) a fost fatală. În vîltoarea electorală, noi, acei care i-am crezut în 2009, am comis eroarea principală:  I-AM LĂSAT SĂ CREADĂ CĂ NOI I-AM CREZUT. Tot susţinîndu-i de la un scrutin la altul, am lăsat să se instaleze în tărtăcuţa lor modelată de rigorile şi „razborcile” tranziţiei, că sunt de neschimbat. Or, această putere trebuia ţinută din strîns de la bun început.

Acei care au constituit focarul mişcărilor „anti-voronin” au basculat de partea cealaltă, fiind înrolaţi, care în partide, care în funcţii, care s-au ales cu nişte proiecte pe colo – pe dincolo, care doar cu cîte o medalie, recompensaţi, aşa cum o face un stăpîn bun, pentru faptul că au lătrat la timpul şi la locul potrivit. Puterea nu a putut proceda altfel (vedeţi mai sus cauzele).

Noi însă am putut, am avut o alegere, dar ne-am lăsat „mîngîiaţi” ca o jujucă de noul stăpîn… Eu rămîn şi astăzi consternat de facilitatea şi rapiditatea acestui fenomen. Ceea ce mă lasă să cred că încă nu am învăţat să fim liberi. Libertate înseamnă responsabilitate şi discernămînt. Noi am confundat această noţiune cu libertatea de a ne alege şi sluji stăpînul.

În acea perioadă de aproape 3 ani s-a produs un lucru extrem de grav pentru domocraţia noastră rudimentară: a murit „societatea civilă”. Vidul creat de această migrare masivă spre „putere” se resimte acut astăzi, cînd nu există o masă critică suficient de credibilă pentru a impune politicienilor un comportament adecvat.

ONG-iştii au acceptat funcţii, iar acei care au venit în locul lor nu îndrăznesc încă să-şi atace foştii lideri-prieteni, bloggerii se complac în of(f)-uri de tot felul, analiştii politici şi mass-media sunt foarte eterocliţi şi este extrem de dificil pentru alegătorul de rînd să înţeleagă cine şi din ce pîine mănîncă, iar atunci cînd nu înţelege, alegătorul nu are decît o singură diagnoză (apriori falsă) – toţi „vînduţi”.

Diaspora? „Diaspora” şi-a bătut capacul singură (vedeţi aici un articol mai desfăşurat la acest subiect), iar politicienii au făcut totul ca să discrediteze această componentă a societăţii şi să-i plaseze pe baricade opuse atît cu acei rămaşi acasă, cît şi cu emigraţii neafiliaţi mişcărilor asociative sau politice (recenta declaraţie a unui politician ilustru de pe malurile Bîcului este un exemplu elocvent în această privinţă). Mecanismele presupuse de dialog cu Diaspora încă nu sunt bine definitivate, iar cele utilizate nu sunt decît un alibi folosit de executiv pentru luarea de hotărîri inacceptabile pentru emigraţi.

Partea plină a paharului:

Mai are o şansă de a supravieţui pacientul? Indiscutabil! Fiindcă există ceva care s-a afirmat exact în aceeaşi perioadă, necătînd la conotaţiile comice şi ironice cu care s-a pricopsit sintagma respectivă pe parcursul acestui carnaval politico-social: principiile şi valorile!

Indiferent de punerea în aplicaţie, faptul că oricare din părţile beligerante face trimiteri la exact aceleaşi noţiuni este un semn pozitiv! Înseamnă că, cel puţin la nivel conceptual, fiecare înţelege cum ar trebui să decurgă lucrurile.

Restul depinde de fiecare din noi. Politicienii, oricît de mîrşavi nu ar fi ei (şi ei sunt mîrşavi prin definiţie, excat la fel cum antrenorul oricărei echipe – prin definiţie – nu pricepe nimic la fotbal), întotdeauna au fost limitaţi de frontierele posibilului fixate de… popor.

Numai de noi depinde dacă dorim să fim cu adevărat liberi ori să ne complacem în confortul (fiindcă sclavul ignorant este fericit … prin definiţie … atîta timp cît nu ia un bici pe şale) unei robii existenţiale care ne macină în continuare.

P.S.: Desigur nimeni nu se va recunoaşte în acest text. Desigur, sunt nişte generalizări care nu au nimic cu realitatea, nu-i aşa? Consideraţi atunci că este un text despre mine şi vom fi împăcaţi. Dar dacă tot aţi ajuns aici cu lectura, îmi permit să vă rog să citiţi şi ultimul semn:

„?”

Imagine: „Moartea lui Marat”, David

]]>
/anamneza-foliculitei-politice/feed/ 0
Concurs de Fotografie OMUL PLANETAR /concurs-de-fotografie-omul-planetar/ /concurs-de-fotografie-omul-planetar/#comments Fri, 25 Jan 2013 23:23:12 +0000 Ruxanda /?p=3000

La concurs sunt admise: fotografiile clasice, polaroid, digitale sau instalațiile de fotografii, nu mai vechi de 2 ani.

Vârsta participanților trebuie să fie cuprinsă între 18 și 35 de ani.

CONCEPTUL : 

Omul planetar este individul a cărui casă nu mai este țara/orașul/ satul  unde s-a născut, ci casa devine Planeta. Un om al planetei, având o inteligență mozaicală. Sub influența globalizării, omul modern devine om planetar. Diversitatea tipologică al omului planetar te uimește prin amalgamul caracteristicilor contradictorii.

Astfel se profilează :

a)         Omul  Renașterii. Nu se închide în categorii naționale, găsindu-și  esența dincolo de națiune. Se integrează nu cu idei imperialiste, ci e receptiv la alte culturi, nevoi, necesități, și gata oricând să sară în ajutor.

b)        Omul “pururi înfășurat în pixeli” (Cărtărescu). Spre deosebire de precedentul, el evoluează orizontal prin intermediul retelii tehnologic-informaționale. ” Individul uman depersonalizat și dezrădăcinat, a cărui viață se petrece în întregime aici și acum “, anulând orice legătură cu viitorul sau trecutul (Lavric, S.).

c)         Omul consumator de plăceri. Este omul care, condus de dorințe, pribegește asemeni unei stafii dintr-un colț al planetei în altul pentru a-și satisface plăcerile, niciodată satisfăcut pe deplin. Egocentric și arogant, este un consumator de experiențe.

d)        Omul bacterie. Îi place ipostaza de auto-victimizare și cutreieră lumea pentru a-și găsi culcușul perfect.  Se identifică mereu cu naționalitatea sau grupul discriminat, pentru ca auto-victimizarea să-i poată aduce privelegii fie de la stat, postul de lucru, etc.

 

Fiecare dosar de aplicație trebuie să conțină:

- 3 fotografii din aceeași colecție

- CV-ul în format Word (cel mult 2 pagini)

- detaliile lucrărilor (titlul, mărimea, tehnica, data creării) în format Word.

Email: concurs_omulplanetar@gmail.com

Pentru mai multă informaţie, citiţi cu atenţie regulamentul de pe pagina de Facebook: Concurs de Fotografie “Omul Planetar”

 

]]>
/concurs-de-fotografie-omul-planetar/feed/ 0
dOCUMENTA(13) – exersarea artei anti comerciale /documenta13/ /documenta13/#comments Mon, 19 Nov 2012 23:24:04 +0000 Ruxanda /?p=2952 …Ascult instalaţia de sunet a lui Susan Hiller în Neue Gallery, într-un oraş german bombardat acum 67 de ani , numit Kassel. Pentru prima dată în Germania şi ascult o instalaţie de sunet într-un oraş bombardat numit Kassel(refren)… Răsfoiesc Song Book a lui Susan Hiller, aparatul muzical derulează Yi Wu Suo You, cel mai mare hit din istoria chineză a muzicii pop. 4 zile au reuşit să cuprindă un festival de artă organizat în 5 ani. Mă gândesc cât de superficiali suntem noi vizitatorii. Fugim dintr-o sală de expoziţie în alta , sărim de la o instalaţie video la o performanţă, de la o sculptură la o conferinţă, de la Muzeul Fridericianum la Parcul Karlsaue, de la o cafea la o bere, de la o tartină la un film documentar. Iar curatorii au lucrat timp de 13 luni la crearea « conceptului » festivalului dOCUMENTA, câte proiecte, câte vicisitudini, cât zbucium în găsirea fondurilor…

Anul acesta, dOCUMENTA a costat 24.6 milioane de euro, dintre care doar 11 milioane sunt oferite de statul german, afirmă cu parere de rău, Gerd Moersch, curatorul si ghidul unui din cele 4 tururi dOCUMENTA : Measuring Time, Mapping Space, Creating Sequences.(Măsurarea Timpului, Proiectarea spaţiului, Crearea Secvenţelor). Atunci mă gândesc de-ar oferi statul moldovenesc măcar jumătate de milion (în traducere pru noi, 100 de mii) pentru a construi un muzeu de artă contemporană. Apoi mă vizitează un gând mai optimist- Pavel Brăilă a reuşit în 2002 să participe în cadrul dOCUMENTA 11 cu « Shoes for Europe ». Îl întreb pe Gerd dacă ştie de artă contemporană din Republica  Moldova. Linişte… Îi amintesc de Pavel. El exclamă : « Oh, the video about globalisation. » Exact…

dOCUMENTA ediţia 13 e conceptual localizată în Kassel, Kabul, Cairo si Banff.  Toate aceste oraşe, la prima vedere alese aleatoric, au similarităţi la nivel istoric sau politic ; încercându-ne într-un exerciţiu de « construcţie, deconstrucţie » mentală. Fiind în Kassel, ai impresia ca eşti supus unui test delirant, unde nu dOCUMENTA se află în Kassel, ci Kassel se află în dOCUMENTA. Această ediţie este atât de « extinsă » ca spaţiu, loc şi mod ; încât nu numai muzeele şi cinemaua abundă în artă ci pana şi parcul Karlsaue, hotelele, anumite clădiri apărute de nicăieri. Uneori şi harta rămâne neajutorată în faţă vuietului dOCUMENTei.

 

Muzeul Fridericianum

In prima zi, însă, încerc să urmez tiparul turistului/vizitatorului organizat, începând cu « începutul », adică muzeele. Fridericianum- Jeff Taylor profesorul de « Arts Management. Ownership » îmi accentuează faptul că acesta este locul unde orice artist şi-ar dori arta expusă. Fridericianum este primul muzeu public european construit în 1779. Traversez prima sala din stanga. E mare, mare, enormă…Câtă artă ar încăpea aici. E goala şi bate o briză puternică, o briză ce porneşte dintr-o altă sală mai mică- goală şi ea. « I Need Some Meaning I Can Memorize (The Invisible Pull)” (“Am nevoie de sens pentru a putea memoriza (Atracţia invizibilă)”) de Ryan Gander ar cuprinde chintesenţa expoziţiei. Karolyn Christov-Bakariev a vrut să absoarbă prin ultima ediţie a dOCUMETei ‘sentimentul’cumplit al eşecului/’prăbuşirii’.   Şi aerul, atmosfera ar putea fi artă. E o descompunere, meditaţie asupra “artei” în sine; sau poate o amintire a eşecului nostru de a rezista în timp…Ryan Gander este un artist londonez în scaun pe rotile a cărui artă iniţial constă în lecturi prezentate în faţa unei mulţimi/unui auditoriu. În prezent, face artă publică sub formă de sculptură, cel mai cunoscut exemplu fiind cel din New York dedicată « Prinţului Fericit » de Oscar Wilde. Briza mă bate în faţă şi observ totuşi un obiect expus.  E o masă cu o scrisoare. O scrisoare a artistului  german Kai Althoff către curator. Nu a vrut să participe la expoziţie din diverse motive ca obscuritatea pieţei de artă contemporană şi altele… Îi place să fie discret. Minimalist, iritant, dar contemporan.

O altă sală mică ascunsă în « instalaţia aeriană » – instalaţia audio a pakistanezei Ceal Floyer- « Till I Get it right ». Lângă mine o persona în scaun pe rotile închide ochii şi ascultă “vocea repetitivă” a instalaţiei: “And I will go on… till I get it right”. Uimitor, mă insufleţeşte şi pe mine… Inspirată de piesa lui Tammy Wynette « Till I get it right », Floyer a preluat titlul şi l-a ajustat într-o maniera repetitivă pentru a evidenţia aspiraţia oricarui artist de a atinge perfecţiunea.  Nu numai piesa, dar si Tammy Wynette poate fi centrul acestei opere conceptuale; întrucât cântăreaţa de muzică country e cunoscută pentru transpunerea diverselor eşecuri din viaţa sa personală ca divorţuri, doliu, boli, etc. în creaţia sa muzicală. Ceal Floyer este o artistă non convenţioanală care şi-a câştigat renumele prin arta sa conceptuală şi minimalistă din punct de vedere a utilajelor, jucând deseori cu relaţia : aşteptări vs. percepţie sau nesiguranţa vs.  arta.

La etajul I, o instalaţie video:  2 proiecţii în formă de carte – « A brief history of collapses » de Mariam Ghani. O proiecţie e despre restaurarea muzeului Fridericianum din Kassel în 1779 , iar alta despre dărâmarea Palatutului Dar ul-Amanin din Kabul în 1929. Îmi place perspectiva: pe pagina din dreapta traseul e de la dreapta la stanga, iar pe cea din stanga- vice versa. Un exemplu perfect al amplasării conceptuale a ultimei ediţii de dOCUMENTA şi iaraşi prezenţa eşecului de data astă în istorie…  Ghani e o americancă născută din mamă libaneză şi tată afgan- mereu fascinată de punţile interculturale.

 

Hauptbahnhof- Gara Feroviară

Gara feroviară- cine s-ar gandi că acestă ar fi spaţiul unde artişti cu renume mondial ca africanul de origine evreiască-  William Kentridge işi va expune opera. Da, recunosc că iarăşi a reuşit să mă surprindă. Sunt extenuată, dar oboseala nu mă opreşte să-mi aştept rândul. Timpul aşteptării pare insuportabil…. Ironic, titlul instalaţiei video e « The refusal of time » … Intru 5 proiecţii video- 5 metronoame ticăie în ritmuri diferite. Pare delirant. Imagini alb negru a unui cuplu African, fericit se perindă. Cărţi, Kentridge sărind un scaun, mottouri a la: “A fullstop swallows a sentence.” («  O virgulă înghite o propoziţie. »), un clown îl joacă pe ditamai Globul Pământesc. Timpul ticăie şi perechea africană fericită devine nefericită. Timpul ticăie şi costumul de Glob Pământesc a clownului se desumflă…dar noi încercăm să refuzăm shimbarea, re-trăind ce a fost candva. Refuzăm realitatea, hrănindu-ne cu himere. Iarăşi prezenţa eşecului, a unui prezent înceţoşat de adierile melancolice ale trecutului.

 

Tocmai himera ar fi realitatea virtuală…sau poate ca nu. În gară. Cei de la dOCUMENTA mi-au dat un iphone. « E o operă video de Janet Cardiff şi George Bures Miller», îmi spun. Cei doi canadieni formeaza un cuplu şi în artă, fiind cunoscuţi pentru instalaţii atât cât şi pentru plimbările video şi audio care oscilează între realitatea virtulă sau puterea imaginaţiei şi realitatea palpabilă sau raţiunea. Accept sugestia. Îmi place. E ca un joc de Harry Potter la pc, unde eu sunt în rolul principal. Ascult instrucţiunile din iphone. Nu nu e un joc video. Staţi linistiţi. E un video făcut cu iphone-ul. E artă oricum. Iţi prezintă gara feroviară, altfel ai merge fără să sesizezi  omagiul evreilor din al doilea razboi mondial, sau însuşi gara cu colţurile şi platformele ei obişnuite. Priveşti video-ul şi urmezi instrucţiile. Te uimeşte cum vocea unui iphone are puterea de a te ghida, şi tu accepţi fără a te opune… şi îţi place. Îţi place să descoperi peisajul schimbat sau neschimbat din iphone şi cel real. În sfârşit o operă care i-a plăcut şi colegii mele din China…

Penultima platformă, sfârşitul paltformei 13 de unde candva evreii erau deportaţi. Trebuie să asteptam 15 minute înainte de a se ‘întămpla’ opera. Colegii devin morocănoşi.  « Study for Strings » (« Studiul corzilor ») de Susan Philipsz. În copilarie – coristă în biserica catolică, Susan a reuşit să obţină premiul Turner în 2010 pentru instalaţia de sunet care constă într-o elegie(bocet) scoţiană.  Aştept deci. Se începe. Imaginaţi-vă. Sunteţi în gară feroviară, trenurile vin şi pleacă, iar instalaţia de sunet răsună. E o acordare de instrumente muzicale ce dureaza 15 minute. Mulţi părăsesc platforma. Îmi place. Locaţia şi contextul. De fiecare dată ce urc în tren sau avion îmi imaginez că îmi acordez viitorul…Ce gândeau oare evreii când urcau trenul de pe platforma 13 ?

Tot la Hauptbahnhof, fosta staţie feroviară centrală din Kassel, mă îndrept spre instalaţia lui Istvan Csakany « Ghost Keeping » (« Păstrarea fantomelor »). E primul an dupa 1992, când dOCUMENTA expune opera a tocmai 4 artiţti unguri. Sunt familiară cu opera lui Csakany. (E ungur de origine românească !!!) Mă bucur ca l-am recunsocut imediat. E cunoscut pentru instalaţiile din lemn : imită până la cel mai mic detaliu obiectele de bucătărie, baie etc. De data asta este un atelier de cusut. Imaginaţi-va 2 rânduri a câte 10 mese de cusut  absolut reale doar că lucrate în lemn. Paralel câteva zeci de costume îmbrăcate pe manechine fără cap…Am ajuns să fim creaţia maşinilor de cusut. Nu spiritul, ci uniforma contează. Şi până la urmă toţi suntem/devenim nişte fantome…

Alte locaţii : Grand City Hotel

Profesoara de istoria artelor, Delia Vekony,  îmi aminteşte să văd şi Grand City Hotel…Mă gândesc ce opera ar mai putea fi şi acolo. « Volumes-incomplete set » (« Volume- setul incomplet)  de Paul Chan ar pute fi pe plac cititorilor, sau poate nu. Imaginaţi-vă 2 săli cu pereţii decoraţi de cărţi. Nu, nu e o bibliotecă. E o instalaţie. Imaginaţi-vă cărti bune deschise cu coperta spre vizitator ţi « tatuate » cu acuarelă pe anumite porţiuni ale copertei, de parcă ar fi pânză. Da cartea, ca pânză nu nu numai ca metodă de exerciţiu spiritual…

Peste drum o altă parte a dOCUMENTei. O grădină cu mocirlă şi la stânga o cameră pentru performanţa. Intru. E beznă. Şi mă simt orb. Alţi vizitatori încearcă  să distingă în beznă, şi mă împing, e  enervant. Dans şi muzică. Încep să disting în întuneric. Câteva lumini sunt pe alocuri. Danseză şi cântă în acelaşi timp. Recunosc piesa Madonei « Give it to me , yes… »… ce e asta ? apoi trec la sunete greu de atribuit vreunei piese pop.începe sa îmi placă la nebunie. Artiştii se perindă printre vizitatori. Te simţi şi tu o stafie…

Şi parcul e plin de dOCUMENTA…doar că asteaptă să fie exploatat. Ating sculptura lui Carol Bove. mă simt iarăşi copil…

 

 

 

 

]]>
/documenta13/feed/ 0
Caz VI /nicolae-vs-vlad/ /nicolae-vs-vlad/#comments Fri, 09 Nov 2012 08:17:03 +0000 Tanya /?p=2897

 

E timpul să introducem măsuri de discriminare pozitivă în rândul femeilor din Republica Moldova

Meci: Nicolae Jigau (negatori) vs. Orion Ego (Vlad) (afirmatori)

Discurs I – afirmator

Aspiratiile egalitariste ale femeilor in plan social, economic si politic au determinat o evolutie spectaculoasa a statutului femeii in societate. Desi egalitatea gender este consacrata in diverse prevederi legale nationale si internatinale, fundamentul dezbaterii motiunii de astazi rezida in transpunerea de facto a acestora.
In viziunea echipei afirmatoare, trebuie mentionate, citeva aspecte-cheie ale acestei dezbateri. Mai intaii, trebuie sa ne referim la masurile de discriminare pozitiva, care nu trebuie percepute ca favorizare nelegitima a femeilor in raport cu barbatii. Or, acestea sunt orientate spre inlaturarea tratamentelor bazate pe stereotipuri si prejudecati si nu reprezinta altceva decit eforturi cu un caracter special, care contribuie la incluziunea sociala a femeilor. Mai mult decit atit, discriminare pozitiva are la baza asigurarea unei egalitati de sanse a femeilor in raport cu barbatii. In ceea ce priveste situatia din Republica Moldova, vom face referiri, in special, la sfera muncii, care ramine a fi un teritoriu cu reverberatii puternice de inegalitate, in fapt.
In primul rind, masurile de discriminare pozitiva vor asigura egalitatea factuala si nu doar de drept a femeilor din Republica Moldova. Desi legile in vigoare din Republica Moldova stabilesc principiul egalitatii si asigurarea egalităţii de şanse sau tratament tuturor persoanelor fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingere, sex, vîrstă, disabilitate, opinie, apartenenţă politică, sau pe bază de orice alt criteriu similar, realitatea este departe de idealurile legiuitorului. Un exemplu relevant este reflectat de discrepantele salariale dintre femei si barbati. Analiza datelor per total economie (agricultură, industrie, construcţii şi servicii) relevă faptul că femeile câştigă în medie cu un sfert (24%) mai puţin faţă de bărbaţi (76,1% din salariul mediu al bărbaţilor). Astfel, femeile cu aceeasi calificare si grad de instruire, ocupind functii similare cu cele ale barbatilor sunt remunerate mai putin decit cei din urma. Aplicarea masurilor de discriminare pozitiva fata de femeile din Republica Moldova vor permite stabilirea mai rapida a unui echilibru in acest caz, prin stabilirea unor prevederi speciale de retribuire a muncii sau a unor cote, atat la diverse nivele (10%, 15%), cat si la diverse etape (crearea listei de aplicanti, selectie sau chiar admitere finala intr-o anumita functie).
In al doilea rind, introducerea unor astfel de masurilor vor avea un impact pozitiv de lunga durata. Referindu-ne la aceleasi discrepante salariale, de exemplu, masurile de discriminare pozitiva vor diminua riscul de dependenţă financiară ce survine nu doar in timpul activitatii profesionale propriu-zise, ci si dupa pensionare, cand exista riscul saraciei mult mai pronuntat (din cauza platilor proportional mai mici in fondul social). In acelasi timp, masurile de discriminare pozitiva, prin oferirea unor sanse de ascensiune profesionala si sociala, vor contribui la cresterea sigurantei si respectului de sine a femeilor, ceea ce va determina marirea productivitatii muncii si a responsabilitatii organizationale.
In al treilea rind, sub aspect temporal, e un moment oportun de introducere a masurile de discriminare pozitiva, deoarece acestea pot solutiona, cel putin partial, problema migratiei din Republica Moldova. Conform datelor BNS, in utlimii 4 ani, in cazul migratiei, diferenţele de gen sunt semnificative în sensul în care mai multe femei decât bărbaţi au ales să emigreze. Politicile de promovare a intereselor legitime si a necesitatilor femeilor pot diminua presiunile sociale si economice ce determina emigrarea acestora din Republica Moldova, ceea ce ar preveni amplificarea crizei demografice existente.
Prin urmare, introducerea masurilor de discriminare pozitiva in rindul femeilor din Republica Moldova este necesara pentru a asigura incluziunea reala a femeilor, in conditiile in care astazi suntem in prezenta unor masuri legale ce nu au un mecanism efectiv de implementare. Mai mult decit atit, aceste masuri sunt o solutie durabila pentru un sir de probleme precum dependenta financiara a femeii, emigrarea masiva sau criza demografica.

Discurs I – Negator.

După o mare perioadă de timp femeia a primit drepturi egali ca și bărbaţi pe plan economic,politic și social,însă toate acestea au făcut ca să împiedice dezvoltare acestor domenii de importanță internaţională. Aspectul societăți în ziua de azi a degradat,deoarece au fost create numeroase conflicte între bărbați și femei.
Toate măsurile ce au fost create pentru ca femeia să fie la același nivel ca și bărbatul n-ea demonstrat ca îs facute în zadar,petru că femia a uita de cultura sa,de frumusețea sa,a manifesta împotriva conduceri nu însemna a te dezbrăca cu piela și să spui că nu ești de acord ca cum o fac grupare cea din Ucraina sau fetele adolescente din Rusia care au cîntat într-un lăcaș Sfînt asta demonstrează încă o dată ca reprezentantele sexului frumos încă nu au ridicat treptele ceia ce ne argumentează că au nevoie de educație și respect față de dînsele proprii apoi pot să se uite prin prejmă și să spună ”iartămă Domne pentru că am greșit”. Cum poate femeia ca să ocupe locuri de frunte ca și bărbați dacă cifra femeilor analfabete ajunge la 64% din circa 781 milioane de persoane.Plus la acesta circa 14 milioane de adolescente rămîn însărcinate în întreaga lume în fiecare an.Pentru a conduce în primul rînd un loc de frunte trebuie să ai studii superioare care să demonstreze ca femeia poate să reziste diferitor cutremure provocate în societate. Un coșmar pentru femeie nu este barbatul ci ea singură își împiedică cariera proprie. Salariul femeiei este mai mic din cauza că ea este viitoare mămică și barbatul trebuie ca să întrețină atît copilul cît și mama. Dacă salariu unui bărbat va fi mai mic ca cel al femei atunci el nu va fi în stare că să întrețină familia sa. O mare parte a femeilor stau acas în cu copii ca săi educe și astă nu permite ca o singură persona să întreține 2 membri sau mai mulți a familiei.
Dependența financiară nu este importantă în Republica Moldova și celelalte state europene,deoarece majoritate barbaților încearcă să-și creeze o afacere și să o întrețină pe famila sa,aceste poate fi explicat chiar prin faptul că femeile dețin 1%din terenul existent în prezent pe piața imobiliară din întrega lume. Sexul frumos a intrat în anumite crize sociale cum ar fi viol-în primele 5 luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3%maimulte violuri urmate de moarte victimei față de peroada similară a anului 2007,peste 50%dintre acestea în mediul rural,conform datelor Poliției Române,aceste date sunt în creștere. După asemenea cazuri o fată va fi debusolată conplect,aceste momente rămîn pe tot parcursul vieții cei îi va afectă starea de spirit. Violenţa împotriva femeilor reprezintă un factor care influenţează negativ forţa de muncă productivă: un studiu la nivel naţional realizat în Canada despre violenţa împotriva femeilor, indică faptul că 30% dintre femeile care sunt bătute de către soţii lor au fost nevoite să renunţe la activităţile obişnuite din cauza abuzului iar 50% dintre femei au fost nevoite să-şi ia concediu medical din cauza leziunilor.Violenţa împotriva femeilor are drept consecinţă costuri foarte mari la nivel de cheltuieli naţionale pentru îngrijiri medicale, acţiuni în justiţie şi acţiuni ale poliţiei precum şi pierderi în domeniul reaelizărilor educaţionale şi în cel al productivităţii. În SUA, violenţele din partea partenerului intim sunt estimate la un cost de 12,6 miliarde $ pe an. Un studiu din India arată că fiecare act de violenţă face ca femeile să piardă în jur de 7 zile de lucru. Un studiu făcut asupra femeilor victime ale abuzurilor din Managua şi Nicaragua arată că astfel de femei câştigă cu 46% mai puţin decât femeile care nu au trecut printr-o experienţă similară, chiar şi după analizarea altor factori care ar putea influenţa câştigurile.Acesta ne demonstreă ca femeia este mai ușor expusă pericolului decît bărbați.
Emigrare în masă a femeilor peste hotare se compară ca fiind un abandon față de familie,făță de țară și expunerea unui risc enorm.Problema este larg răspândită. Deşi cea mai mare parte a traficului are loc în Asia, apare destul de mult şi în Africa şi America Latină. Recent, Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la creşterea traficului de femei în Europa de est – se estimează că aproximativ 500.000 de femei au fost forţate să se prostitueze. Conform unui raport al CIA, aproximativ 50.000 de femei şi copii sunt duşi în SUA în fiecare an sub diverse pretexte şi sunt forţaţi să se prostitueze, să muncească abuziv sau să devină servitori. Puţine cazuri ajung în justiţie. Sărăcia şi inechitatea sunt cauzele de bază ale traficului. Discriminarea de gen în cadrul familiei şi al comunităţii, precum şi toleranţa faţă de violenţa îndreptată împotriva femeilor şi a copiilor, au şi ele un rol important. Lipsa legislaţiei corespunzătoare şi a voinţei politice de a aborda această problemă, politicile de imigrare restrictive, globalizarea industriei sexuale şi implicarea reţelelor transnaţionale de crimă organizată sunt alte cauze ale acestei probleme. Acești factori care a stimulat femeia să riște, ceea ce ne demonstreză lipsa de încredere totală în sine.

Decizie Arbitru – Laura Bretea

Pentru că este vorba de un meci abandonat, nu avem un câștigător al meciului, însă pot spune că Echipa Afirmatoare începuse dezbaterea într-un mod mai convingător decât Echipa Negatoare. Voi explica mai jos care au fost punctele pozitive ale fiecărui caz și ce se poate ameliora.
Cazul afirmator – 24 de puncte din 30, 13 pentru conținut, 8 pentru strategie și 3 pentru stil
Este un caz bun, care s-ar fi putut transforma într-o bună pledoarie și putea chiar duce la câștigarea acestui meci. Am notat ca puncte bune faptul că v-ați informat cu atenție și că ați inclus informații relevante în discurs – cifrele pentru diferențele între salarii, datele despre imigrația femeilor. Ați argumentat bine despre situația femeilor din Republica Moldova și din lume și ați dat și motive bune pentru care discriminarea pozitivă în favoarea femeilor ar trebui aplicată.
Am reținut ca idei principale:
- discrepanța salarială dintre femei și bărbați;
- dependența financiară a femeilor (față de bărbați cred)
- riscul de sărăcire la pensie, combina cu dependența financiară față de bărbați;
- discriminare pozitivă ar putea rezolva problema migrației femeilor din Republica Moldova;
Ceea ce a lipsit a fost explicarea modului în care aceste măsuri vor fi aplicate. Ați făcut o referire succintă la câteva idei – stabilirea de salarii fixe, cote, controlarea modului în care se face angajarea. Dar genul acesta de dezbatere presupune să veniți cu un plan: dacă voi ați fi consilierii ministrul pentru egalitate de gen, ce măsuri i-ați lua pentru ca în Moldova să se rezolve aceste inegalități?
Am depunctat greșelile de orografie și câteva exprimări incorecte. De asemenea, am depunctat faptul că discursul nu este destul de argumentat. Ideile principale se înțeleg, dar ar fi mai ușor de urmărit de toată lumea dacă le-ați enunța mai clar.
Cazul negator – 18 de puncte din 30, 10 pentru conținut, 6 pentru strategie, 2 pentru stil
Echipa Negatoare a făcut un efort pentru a aborda acest subiect dintr-un punct de vedere dificil. Ei au încercat să contrazică ideea că discriminarea pozitivă este necesară în Republica Moldova și au făcut chiar tentative să contra-argumenteze cele afirmate de cealaltă echipă. Însă, din păcate, modul în care au făcut-o a fost departe de a fi convingător.
Programul de dezbateri a fost conceput pentru a informa tinerii și a-i determina să devină toleranți, cetățeni informați care susțin drepturile omului și diversitatea. Din acest motiv, atunci când arbitrez, consider că argumentele care nu respectă valorile mai sus menționate nu pot fi acceptate într-o dezbatere.
Ar fi fost mai ușor pentru Negatori să atace lipsa unui plan a echipei afirmative și să propună un plan pentru modul în care femeile ar trebui promovate în societatea moldovenească. Ar fi fost mai greu, dar s-ar fi putut demonstra că discriminarea pozitivă a femeilor poate duce la inegalități și la frustrare între genuri (nu sunt opiniile mele personale ci doar idei de argumentare tolerante). S-ar fi putut prezenta metode alternative de promovare a femeilor, care nu sunt neapărat discriminare pozitivă.
Problema cea mai mare a cazului Echipei Negatoare este faptul că se contrazice în idei. Primul vorbitor ne spune că femeia își împiedică propria carieră pentru că are copii pe care trebuie să-i îngrijească. Negatorii par să nu înțeleagă că acest argument poate fi folosit pentru a argumenta că femeile au nevoie de discriminare pozitivă. O măsură de discriminare pozitivă ar fi ajutoare pentru firmele care angajează cu jumătate de normă femei cu copii mici.
Conceptul de dependență financiară se referă la dependența financiară a femeilor față de bărbații care încearcă să-și creeze o afacere. Faptul că femeile sunt obligate să rămână acasă pentru a avea grijă de copii și gospodărie le face dependente financiar de soții lor.
Faptul că femeile sunt subiect al violențelor sexuale sau domestice nu este un argument care demonstrează că femeile nu trebuie promovate în societate, ci dimpotrivă, ar putea demonstra că este nevoie de discriminare pozitivă – alocarea de poziții speciale pentru femei la admiterea în învățământul superior, la angajare poate fi impusă o cotă de 50% femei și bărbați.
Am sancționat greșelile gramaticale, stilul dezlânat și fără logică.
Am observat că mare parte din discurs este copiat, http://www.violentaimpotrivafemeii.ro/datesistatistici și am depunctat plagiatul.
Nu în ultimul rând, consider că prima parte a discursului nu are legătură cu problema pusă în discuție, însă am sancționat-o pentru intoleranța sa și lipsa de logică. Scopul dezbaterilor este să convingeți un arbitru. Dacă arbitrul este, ca în acest caz, femeie, ea se poate considera jignită de afirmațiile pe care le-ați avansat și nu vă va da câștig de cauză.
Dezbaterile înseamnă dorința de a învăța mai mult de la ceilalți din jur, fără a încerca să ne impunem opiniile. Pentru a vă auzi opiniile, puteți să vorbiți în fața oglinzii, însă în cadrul unei dezbateri, prin argumentele voastre, provocați o reacție din partea celorlalți colegi, reacție din care puteți învăța ceva nou.

]]>
/nicolae-vs-vlad/feed/ 0