Chișinăul este un oraș. Toți știu asta. Copiii de la grădiniță sunt invățați să spună “Trăiesc în orașul Chișinău”. Noi suntem orașul și orașul e ceea ce suntem noi.
Ca oricare alt oraș, Chișinăul este un sistem de celule cu diferite funcțiuni: celule locative, administrative, culturale, sociale, de servicii, de educație și celule unde se muncește. Ceea ce unește aceste celule este spațiul public, fie el verde, pavat sau acvatic. Și cam atât.

Una dintre caracteristicile care descriu orașul și modul lui de funcționare este istoria dezvoltării lui. Chișinăul a serbat anul trecut 575 de ani de la prima atestare. Nu știu exact cine a serbat, dar cel puțin despre asta s-a tot vorbit încă din septembrie. În aproape 6 secole de dezvoltare localitatea Chișinău a trecul lent din mic târg în oraș cu apoape un milion de locuitori, incluzând și suburbiile. Fiecare etapă de creștere a fost caracterizată de o epocă și de influențele socio-politico-economice. Astfel orașul în dezvoltarea sa a creat o varietate de structuri urbane, care mai reușite, care mai puțin reușite: orașul medieval, orașul clasic-rectangular sau “minunatele” cartiere sovietice, toate sunt Chișinău, cu fericirile și cu tragediile sale.
Spectacolul urban cu toate atributele sale – regizori, actori, sunete, lumini și efecte, este provocarea secolului XXI. Orașul este romanul unei comunități, al interacțiunilor sociale, în care fiecare clădire este o propoziție. Ceea ce unește și face diferența între diferite spectacole, cărți și orașe este calitatea. În calitate obiectivitatea este un atribut absolut și general. Calitatea e acceptată în unanimitate și fără rezerve, calitatea e de fapt scopul principal al unui oraș, al unui drum, al unei vieți de om. Este oare orașul Chișinău unul calitativ, popular printre locuitorii săi, apreciat din punct de vedere al urbanismului, arhitecturii, spațiului public? Mișcarea, respirația propriu-zisă, activitatea și odihna într-un oraș de calitate cresc calitatea propriei vieți. Se dezvoltă o relație de reciprocitate între spațiul existențial construit (spațiul urban)* și locuitorii săi? Într-un spațiu sănătos și integru trăiesc oameni sănatoși, și invers, oameni integri, determinați vor crea și întreține un spațiu sănătos și integru** . Omul face locul. Și invers.

Ca un tot întreg să poarte aura calității, bunăstării, fericirii și integrității, ar trebui ca toate elementele care formează acest tot întreg să dețină parametrii respectivi, într-un mod particular, orientat atât spre interior, cât și spre exterior. Care e calitatea vieții orașului Chișinău sau al oricărui oraș din republică? Este nevoie ca toate elementele orașului (locuința, spațiu public, cultural, socio-economic etc.) să tindă spre un nivel general al calității, pentru ca în cele din urmă orașul să devină unul de succes printre locuitorii, dar și vizitatorii săi.

Transformările societății urbane depind direct de modificările structurii urbane, structurii pieței, serviciilor, mediului locativ, mediului cultural și de odihnă.
Într-un mod incomparabil, structura orașului/urbana schimbă societatea. Trăirile, aspirațiile, comunicarea, bunăstarea și nivelul de dezvoltare al societății se pot citi ușor în imaginea orașului. Chișinăul, dat fiind faptul că a trăit multe file de istorie, are o combinație unică de modele urbanistice, care în timp s-au înrădăcinat, s-au asimilat, auto distrus și amestecat:
1. modelul intuitiv-naturalist – zona centrului istoric, orașul vechi, punctul de geneza, orașul drumurilor care aveau directie,format in mod firesc, urmând relieful și materialele zonei.
2. preurbanismul – modelul culturalist*** – orașul clasic-rectangular, implanturile realist-sovietice, anii ’50.
3. modelul urbanistic progresist**** – cartierele cu urbanism pre-sovietic, anii ’60 (cartierul Râșcani, Botanica) și cartierele cu urbanism sovietic, anii ’70-’80, sec. 20 (cartierul Râșcani, Botanica, Ciocana, Buiucani).
4. modelul anti-urbanistic – ieri, azi și peste tot.
Fiecare dintre aceste modele sunt deosebite din punct de vedere al locuințelor, prestării serviciilor, spațiului public, mediului cultural și administrativ.

Fiecare dintre aceste modele a fost creat și modificat pentru a aduce calitate vieții urbane. Unele au reușit, altele au eșuat, iar altele merg cu pași înceți, dar siguri, către degradare și autodistrugere. Modelul de conectare a acestor entități urbanistice formează imaginea orașului, dictează viața lui, mutilează destinele noastre.
Cum influențează imaginea orașului imaginea proprie și personalitatea?

Care este locul tău de inspirație, bucurie sau refugiu în orașul tău? martor al realizărilor si decepțiilor personale, al trecerii timpului?
Reușește orașul să atingă echilibrul în necesitatea de spațiu intim (izolat) și public (social)? Sunt deopotrivă alimentate necesitatea de meditație, cât și cea de socializare?

Când te mândrești zicând că ești din Chișinău?
Oferă imaginea Chișinăului integritate, claritate, comfort, siguranță cetățenilor ei?
E obișnuință, acceptare, indiferență sau participare felul în care ne mișcăm zi de zi spre casă, la serviciu, în parc, sau la piață?