Sistemic.

Endemic.

Caz: (realitatea este reflectată prin schimbarea numelor/locurilor/denumirilor)

Şcoala de meserii din Pererâta.

Faceţi cunoştinţă – acesta este Eduard Fiodorovici Catănsus, din 1978 conduce Şcoala Profesională de Meserii din Pererîta (ПТУ), între timp, prin legătura cu Veceslav Nikolaevici, fost deputat la Chişinău, domnul director a reuşit să obţină statutul de tehnicum. Păcat, a venit reforma şi i-au dat denumirea mult prea străină – „Parcă românească nu ştiu cum!”, de Liceu profesional nr. 1 din Pererâta. Ce să-i faci. Răbdăm, da lasă că Eduard Fiodrâci ştie că el e „moldovan, da limba îi moldovnească.”

Directorul Catănsus îşi ia sacoul sur din cuier, telefonul mobil şi iese. „Oare ce o fi făcînd Slavic, bunul coleg de clasă, tare era bine când era deputat” – se gândeşte Eduard Fiodrovici în timp ce descuie maşina de serviciu VAZ 2109 pe care a primit-o în 1999 prin pledoaria colegului cu care mergea acum 50 de ani noaptea la furat porumb de la Kolhoz. „Mâine mă duc la Chişinău să-mi iau BăĂmVău din sărvis” – se gândi directorul care a şi uitat de automobilul iubit din cauza pregătirii pentru vizita ministrului educaţiei. „Şi vor aiştea de la mine?!”

O întrece pe la intersecţie pe Svetlana Vasilievna Chiperi – o doamnă de vârstă nedeterminată între 49 şi 70 de ani, îmbrăcată într-un costum negru procurat anul trecut de la Grand Hall, remarcabilă prin salbele de mărgele cuoscute în tot satul, în spatele cărora abia de se observă lanţul de aur cu cruce primit în dar de la absolvenţii din 2007. Ea este secretar al Liceului şi contabil/profesoară de geografie/şef al secţiei studii prin cumul.

„Mare drac femeia asta!” – se gândi Eduard Fiodorovici care demult ar scăpa de adjunctul său dar nu poate pentru că ea ştie totul ce se petrece în liceu şi asigură rezultate foarte bune la admiterea din fiecare an.

Liceul Profesional din Pererâta este fruntaş printre instituţiile de specialitate din întregul raion. Având asigurate de la buget 90 de locuri pentru trei specialităţi, primeşte anual un milion şase sute de mii lei de la Stat. Eroul nostru şi-a amintit cu durere sufletească câte saune şi câţi cârlani a asigurat acum doi ani când o comisie la Minister a încercat să reducă locurile bugetare şi să introducă plata în baza contractului. „Nu se gândesc deloc la copii! Cine o să lucreze!?”

La Paştile Blăjinilor, la cimitir a vorbit cu Ionel al lui Nikolai Petrovici – „Căpos băitan!”. Ionel a devenit între timp domnul Ceban şi predă la Universitatea Acedemiei de Ştiinţe, face doctoratul în piaţa muncii. Ionel i-a spus lui Eduard Fiodorovici că absolvenţii şcolilor profesionale sunt baza economiei naţionale. Anume ei  lucrează la construcţiile de la Moscova şi transferă miliarde în ţară. Directorul este sigur că face un lucru extrem de important pentru ţară – „Da ei cu controalele lor!”.

Catănsus este mândru că are anual 200 mii lei de la buget pentru reparaţii. L-a costat scump, noroc de vărul nevestei de la Consiliul Raional. Reparaţia o fac elevii, tot ei fac curăţenie, fapt care-i permite directorului să aibă angajaţi câţiva pensionari, primeşte salariu şi mama managerului de insitituţie statală care a decedat acum doi ani – „Dumnezeu s-o ierte!”.

Pentru că „Au făcut aşeia de la Chişinău o lege” – Eduard Fiodorovici încheie un contract cu firma fratelui Svetlanei Vasilievna din Anenii Noi. Svetlana Vasilievna transferă banii, apoi îi aduce lui Eduard Fiodorovici – 130 de mii „Nalic’no”. Domnul Catănsus cumpără de 20 mii var şi vopsea de la baza de materiale de construcţie din Nezavertailovca şi băieţii fac practica de profesionalizare la reparaţii vara.  „Băieţii îs de la ţară, treb să ştie să facă de toate!”.

Cei 360 de elevi sunt hrăniţi de două ori pe zi la cantina liceului. Valentina Pavlovna (soţia directorului) ţine ordine acolo. Anul trecut i-au impus să aibă contracte de achiziţii pentru produse alimentare, de atunci magazinul „Alimentară” proprietatea „Catănsus SRL” merge cam prost. Dar cantina gratuită este un argument definitoriu pentru părinţii din toate colţurile Republicii în alegerea locului de studii pentru odrasle.

„Eh degrabă vine bacalaureatu!” se gândi directorul – „Fiica cea mică tăman termină Dreptu” – bucuria a umplut inima reputatului funcţionar, sesiunea de bacalaureat va asigura excesul cheltuielilor financiare din bugetul familiei pentru media din diploma de facultate – „O să rămână bani şi pentru s-o bag la lucru la procuratură”.

Imagini de Stefan Zsaitsits

Eduard Catănsus îşi aminteşte cum în 2003 a fost numit membru în comisia cu privire la refomarea învăţământului mediu de specialitate. Ţine minte cum la întâlnirea cu nişte deputaţi a spus „Dacă vreţi noi să acceptăm denumirea asta romîno-faşîstă LICEU, apu lăsaţ băieţii să înveţe trei ani şi la al patrulea să dea bac-ul!” – importanţa propriului geniu pedagogic jertvit în numele remitenţelor a scurs o lacrimă pe bolfa dreaptă a directorului. Amintirea „Fetişcana şeea care spune că învăţământul profesional trebuie redus la un an, iar obiectele generaliste trebuie excluse” a readus prin efectul de domino gustul victoriei – „Da şi omul muncii nu trebu să şie diştept!?” – fraza care avea să-i aducă în 2004 din mâinile preşedintelui ordinul Republicii!

Cotind spre strada pe care locuia, Eduard Fiodorovici şi-a amintit că trebuie să facă ceva să găsească profesoară de limbă şi literatură. Lenuţa – proaspătă absolventă a Universităţii Pedagogice de Stat a scris cerere de demisie – „Năzbâtioasă fata asta! Mai întâi o scris pe uşă limbă română – parcă nu ştie constituţia, pe urmă o spus că elevii sunt needucaţi, că de la dânşii pute, că vin beţi la lecţii, că înjură, fac murdărie, scriu pe bănci, scuipă pe pereţi – de parcă nu tot ei vor face curat şi vor vopsi mobila şi pereţii?” îşi zice directorul satisfăcut de calitatea curăţeniei făcute în ajunul vizitei ministrului de către elevii care vor veni mâine în cămaşe albe şi cravate la lecţii – Edurad Fiodorovici a mai revăzut o dată în gând lista celor care au primit dispoziţia să stea mâine acasă – „Îs răi, da lucrează bine la reparaţii şi dacă îi dau afară o să-mi reducă locurile bugetare!”.

Scenariul este gata, ministrul educaţiei va fi servit mâine cu cele mai bune tradiţii ale satelor potiomkiene, Liceul va primi laude, iar directorul poate pupă un premiu.

Aveţi greţuri? Trăim într-o ţară de rahatt? Aşa este. Ficţiunea pe care am prezentat-o mai sus doare, pentru că prezintă realitatea numai parţial. Tinerii pedagogi fug din şcoli şi licee după doar un an sau jumătate. Şcolile şi liceele produc gopnici. Gopnici care devin ulterior jurişti şi medici. 

Pentru că are costuri electorale, statul (politicienii) nu reduc numărul de locuri bugetare la cererea de piaţă. Ca să poată trăi bine Eduard Fiodorovici, la Liceele Profesionale se învaţă patru ani. Apoi absolvenţii merg la „zarabotkă” şi în două luni învaţă cu adevărat profesia. Oameni cu bacalaureat şi IQ între 50 şi 50 ajung la facultăţi şi la lucru în străinătate, contribuind enorm la imaginea ţării unde oamenii cu 12 clase nu ştiu diferenţa între continent şi parte a lumii. 

O soluţie? Concurs naţional an de an pentru profesori, cu teste automatizate, nu foarte complicate, la nivelul bacalaureatului, nu mai mult. Sistem care este aplicat cu succes în România. Dar pentru asta e nevoie de voinţă politică, ea lipseşte. Aşa statul, prin lipsă de orice fel de voinţă, corupe orice urme de calitate în educaţia moldovenească.