Copii de mici merg la grădiniţă apoi la şcoală. După asta, fac o specialitate sau o facultate. Ulterior, cei care vor şi au posibilitatea merg pe calea cercetării şi fac masterate sau doctorate. Dar aceştia sunt foarte puţini. Marea parte a tinerilor este plămădită de sistem ca un boţ de plastilină în ceea de ce are el nevoie – specialişti „cu studii superioare” în toate domeniile vieţii.
Iar cei care nu se încadrează în sistem rămîn în casta etichetată „fără studii superioare”. Oameni cu care statul îşi acoperă necesitatea de forţă de muncă brută. Oameni care lucrează mult şi se mulţumesc cu puţin.
Aveam un prieten din copilărie. Era dintr-o familie simplă. Mama lui era tencuitor-zugrav şi făcea reparaţie prin case şi apartamente. Tatăl era şofer de autobuz într-un sat.
Prietenul meu era destul de ager, dar „învăţa rău”, vorbind în termenii şcolii noastre. Profesorii nu-l agreau pentru că el era năzbîtios şi nu prea se ţinea de carte. S-au chinuit o perioadă să-l „educe”. Apoi au scuipat şi l-au lăsat în pace.
În clasa a IX-a şcoala l-a expulzat din sistem. Ia dat un certificat de absolvire a nouă clase şi i s-a dat de înţeles că nu va fi acceptat în clasa X. Şi el tare nu s-a rupt să facă liceul. A luat geanta şi a plecat cu un unchi la Odesa, la construcţii. Armata de „constructori” moldoveni a primit încă un „ostaş al cimentului şi ghipsokartonului” în rîndurile sale.
Am petrecut alături copilăria şi l-am cunoscut bine. Avea o minte ageră, dar lui nu îi plăcea să citească. Eu îi povesteam despre Jules Vernes şi aventurile eroilor lui. Împreună visam să călătorim, să luptăm , să fim eroi ca în romane şi în filme. Calcula în gînd mai bine şi mai repede decît mine, dar lui nu îi plăcea matematica. Se pricepea la făcut „bombe fumigene” şi la topit plumb din acumulatoare uzate, dar habar nu avea de chimie. Se orienta bine în pădure şi pe dealurile pe care le colindam cu bicicletele, dar nu prea ştia geografie. Era mai puternic şi mai îndrăzneţ decât mine.
Probabil, dacă se năştea pînă în sec. XX avea să devină un bun luptător, marinar, explorator sau chiar ofiţer de armată. Pentru că avea potenţial fizic, dar şi intelectual. Eu îi povesteam despre istorie, geografie, fizică, chimie, literatură şi el mă asculta foarte atent. Punea întrebări. Am impresia că el a prins de la mine mai multe decât de la şcoală. Avea un drive, un fel de scînteie cu care mă aprindea şi pe mine de obicei. Şi asta nu-i permitea să se încadreze în sistemul de învăţămnt din sec XXI , unde trebuie să stai 10 ore pe zi aşezat şi să bagi în tine informaţie.
Pentru asta sistemul l-a dat la rebut. Acest sistem nu acceptă oamenii cu iniţiativă, energie şi drive. Oamenii care văd diferit lucrurile. Oamenii care nu pot sta în cutiuţă.
De ce? Simplu. Pentru că sistemul are nevoie de oameni instruiţi, dar nu inteligenţi. Oameni care să asigure producţia de bunuri şi servicii într-un domeniu îngust. Dar care să gîndească doar în această „îngustare”. Cei care nu se conformează sunt etichetați și îndepărtați din sistem. Ei nu au capacități intelectuale mai reduse. Ei nu sunt cu nimic mai proști. Ei pur și simplu au altă construcție mentală, foarte greu de încadrat într-un sistem. Dacă nu corespunzi normelor sistemul încearcă să te modeleze. Dacă nu reușește – te elimină din circuit.
Aceasta e chintesenţa educaţiei sec. XX. Muncitorii trebuie să fie calificaţi pentru a fi productivi. Dar nu trebuie să fie prea inteligenţi ca să poată înţelege că sistemul îi foloseşte ca pe nişte roboţi. Imaginaţi-vă că aveţi un robot care vă ajută în munca dvs. Nu prea v-aţi bucura dacă el ar începe într-o zi să vă ceară o parte egală din venit sau să se întrebe de ce el munceşte pentru dvs şi nu invers. Acesta este rezultatul natural al revoluţiei industriale şi progresului tehnico-ştiinţific.
În şcolile noastre se învaţă multă matematică, chimie, fizică, biologie, limbă (română). Mai puţină istorie, literatură, limbi străine, geografie. Şi aproape deloc filosofie, bazele statului şi dreptului, comunicare, artă și sport. În Grecia Antică era fix invers.
Aici apare diferenţa dintre „învăţătură” şi „instruire” pe care sistemul actual le vrea sinonime. Dar ele nu sunt şi nu vor fi sinonime pentru că au rădăcini diferite.
Filosofia greacă, buddismul, daoismul şi alte curente filosofico-religioase îl învăţau pe om să gîndească complex. Să poată îngloba lumea în creierul său. Să vadă totul „de sus”. Ca pe un întreg. Astfel omul se poate plasa „la locul său”. Poate aborda şi analiza lucruri şi fenomene complexe. Poate face deducţii logice şi poate emite argumente corecte. Poate pătrunde în miezul unei probleme şi poate adopta o poziţie faţă de aceasta.
Foto: Ramin Mazur
Iar din şcolile noastre (şi nu numai ale noastre) ies roboţei instruiţi care au în cap multă informaţie dar puţine abilităţi. Ei ţin minte toate formulele pe de rost dar nu sunt în stare să formuleze un argument. Nu pot scrie un text coerent. Nu ştiu ce cum lucrează propriul stat, propria comunitate. Nu ştiu care este rolul lor în societate.
Sec.XXI impune o altă paradigmă a educaţiei. Aşa cum a impus o nouă paradigmă a politicii, a economiei, a oraşelor, a statelor, a comunităţilor. Acest secol nu mai are nevoie de furnici învăţate să facă un anumit lucru standartizat. El are nevoie de personalităţi. Conceptul de „Noi” (comunitatea) cedează teren conceptului „Eu” (personalitatea). Cine înţelege acest lucru – are succes. Asta a înţele Steve Jobs şi asta a încercat să transmită în renumita sa adresare către absolvenţii universităţii din Stanford.
Lumea se schimbă. Lucrurile se schimbă. Oamenii se schimbă. Asta înseamnă că sistemele şi paradigmele la fel trebuie să se schimbe. Altfel începe stagnarea. Iar stagnarea înseamnă criză. Politică, economică, socială, morală. Şi cel mai grav – spirituală. Criză care stă la baza declinului civilizaţiilor. În aşa cadru, 60 de ani nu e atît de mult.
****
Nu v-aţi întrebat niciodată ce ar fi ajuns Alexandru Macedon, Iulius Caesar, Genghis-han sau Ştefan cel Mare dacă ar nu fi învăţat de la oameni ca Aristotel şi alţi gînditori ai timpurilor lor ci ar fi mers într-o şcoală ca a noastră? Poate contabili? Sau poate jurişti? Sau chiar poate zidari-tencuitori, ca prietenul meu?…
Adauga comentariu
Dee Barsan
Exista asa numita lege a competitivitatii. Sunt cei care reusesc, indiferent de circumstante, sa iasa la suprafata si sa se distinga intr-un anume fel, si sunt cei care nu au nici un interes, sau poate resursele necesare pentru a face acelasi lucru. Faptul ca cei care raman in urma ar putea fi mai putin inteligenti decat altii, sau faptul ca au doar certificate de 9 clase, sau poate pentru ca taica-su nu era sef de intreprindere, etc. nu ii face roboti, care nu au incotro pentru ca sistemul ii impune sa fie prosti, sau inteligenti pana in punctul de a putea reactiona. Asa zisul sistem, in opinia ta pare foarte destept si calculat.Iar mie mi se pare asta o poveste. Da, traim intr-o societate in care resursele ne sunt limitate, dar acest sistem de care vorbesti tu nu isi trage radacinile din scoala, ci din familie, e nevoie doar sa mergi intr-un parc sa vezi cum vorbesc parintii cu odraslele, si atunci iti dai seama cam in ce categorie o sa intre copilu’ ala.(se impune aici codul genetic). Indubitabil exceptii exista, sa speram doar ca exceptia va deveni lege la un moment dar, asta poate si cu ajutorul sistemului de invatamant.
3Mai mult decat atat, nu putem vorbi despre o schimbare de paradigma, o sa-l citez pe Khun aici, el sustine faptul ca o paradigma reuşeşte să îşi câştige statutul „pentru că reuşeşte mai bine decât rivalele ei să rezolve câteva dintre problemele considerate acute de către grupul de practicieni”.
Аna Gurau
Se pare ca Diana va deveni un ‘contribuitor’ important la dezbaterea despre cotele de inmatriculare :)
2Ionela Costachi
Este firesc ca un sistem sa creeze anumite standarde si sabloane, inclusiv acesti “robotei” care defapt nu reprezinta altceva decat meserii. numai depinde de sistem calitatea acestor meserii, ci de resursele existente si disponibile pentru profesionalizare si imbunatatirea calitatii aptitudinilor si muncii, si totodata depinde de responsabilitate individuala – self-made man- daca nu perseverezi singur, nici un sistem nu te va putea ajuta.
in acelasi timp, nu cred ca sistemul educational din Republica Moldova are anumite asteptari de la elevii/studentii incadrati in procesul de studiu. Daca cel american, sau un business school are ca obiectiv educarea a x nr de studenti care vor fi angajati in x nr de companii, deci vor fi platitori de impozite, va imbunatati inregistrarile financiare ale companiei, deci va influenta economia tarii (in the long-term), pai sistemul educational din Moldova nu are nici un fel de asteptare. profesorii nu au deziderate si planuri de dezvoltare profesionala individuala, elevii nu sunt motivati de actualele metode de predare, deci e un cerc vicios in care putini isi asuma responsabilitatea individuala a procesului de studiu. mai mult, este complet omis principiul reciprocitatii in sistemul educational, adica atat profesorii cat si elevii invata impreuna, unii de la altii.
2Andrei Dorofei
sistemul de învăţământ din Moldova nu reflectă nici pe departe genul de reforme educaţionale relevante care au fost implementate în alte ţări; aşa că nu e numaidecât adevărat să judeci la ce etapă a dezvoltării acestui field se află omenirea după exemplul şcolilor moldoveneşti.
marea dilemă a sistemului “nostru” edu. e că e prea rigid şi nu permite aproape nimic flexibilitate, fapt datorită căruia se întâmplă că unii oameni cu anumit gen de personalităţi aleg să nu-şi termine studiile într-o instituţie care nu le oferă nici pe departe ceea ce vor.
mai triste sunt istoriile oamenilor care totuşi reuşesc să termine studiile pe zece, însă o fac împotriva naturii şi instinctelor proprii (care semnalează permanent că ceea ce fac nu le este nici remotely interesant) şi continuă să trăiască constant cu gândul că ceva nu e în regulă.
+ cine caută altceva decât “instruire” mecanică, mai poate apela şi la alt gen de instituţii. biserica de exemplu, orice confesiune. deals with purpose, meaning & Co.
3Dan Perciun
mie îmi pare că accentul pe care Victor îl pune pe necesitatea creșterii numarulului orelelor dedicate obiectele umaniste este unul greșit, nu-i chestia în cantitate ci în sarcinile care sunt puse în fața elevului. prea rar i se cere elevului moldovean să analizeze critic o idee, să contrasteze între două opinii diferite, să gândească argumentativ. noi ne axăm pe învățare mecanică și atunci când vine vorba de română sau istorie, aici e problema, nu în numărul mic de ore. pe de altă parte îmi pare arogantă teza că cineva care e bun la mate e neapărat incoerent și incapabil să formuleze un argument.
mai mult ca atât nu cred că viitorul aparține omului universal, individului multilateral dezvoltat într-o concepție clasică, secolul 21 este secolul tehnologiilor și cuvîntul cheie este tehnologiilor… avem nevoie de ingineri, informaticieni, geneticieni etc. etc. și mai puțin de liber cugetători. joburile viitorului aparțin domeniilor respective. sistemul educațional trebui să răspundă realităților viitoare ale pieții de muncă, ar fi frumos să avem convoaie de tineri capabili să discute filozofie și artă, însă pragmatic vorbind nu sunt sigur că vor avea de lucru. în special având în vedere că începem să concurăm pe o piață de muncă globală, cu sisteme educaționale foarte și foarte specializate pe știință ca de exemplu acel chinez.
2Adrian Simon Lopaci
Draga Maica Tereza,
Iti multumesc din numele umanitatii pentru grija pe care o ai fata de noi toti. Totusi tin sa-ti destainui faptul ca sistemul pe care il critici este cel mai viabil si eficient fiind in stricta concordanta cu realitatea socio-economica a momentului. De n-ar fi fost atunci nu ar fi fost (era altul in locul lui plodit la randul sau de o alta realitate). Ma bucur ca sistemul ma ajuta personal sa am un mai mare succes dand roada in majoritate formata din oameni cu viziuni limitate. Oare nu e superb? Cred ca si tu te bucuri de asta in adancul sufletului si seara tarziu razi sub plapuma de restul cutiutelor cu oameni in ele iar ziua scrii varsand lacrimi despre situatia deplorabila in care ne aflam.
Ia hai sa ne imaginam ca ne invatau ca in Grecia antica si acum stateam culcati toti pe canapele privind lumea “de sus” (vorba ta) desi nu cred ca asa avea sa fie. In acest caz unde e jungla? Cum e favorizata evolutia? Cine e mai puternic? Cine e in spate si cine merge mai departe? Unde e imboldul? Daca tot vrei sa fie o armonie peste tot si sa traim intr-un paradis inconjurati de Macedoni si Caesari atunci trebuie sa fii un sustinator aprig al sistemului actual caci el iti va da cu siguranta mai multe personalitati decat avea sa ai invatand pe timpul lui Stefan Cel Mare. Nu am zis personalitati marcante fiindca azi nu le mai poti “marca”. Daca cu 2000 de ani in urma mai aparea unu cu stea in frunte odata la un secol, acum ai echivalentul lui in fiecare al doilea dintre noi.
PS: Nu-ti face griji. Se vor schimba metodele si practicile doar ca te asigur ca nici alea n-o sa-ti placa si o sa zici “unde-s timpurile cand se preda ca pe vremea lui Burebista…”
3ospoon.eu
Slavoj Zizek de fapt vorbește despre această dezbatere specializare vs formare de personalități în cheia următoare: crearea specialiștilor/experților se reduce la ideea de a face unii oameni să rezolve probleme formulate de alții.
Poate că trebuie găsit un echilibru între necesitățile de a dezvolta o viziune holistică asupra lumii și cea de a fi bun în domeniul tău. Împăcarea creativității, care apare la granița dintre discipline, cu acea calitate care poate fi dobândită doar prin perseverență și continuitate.
Sergiu Zubco
Referitor la sistemul nostru de invatamint,consider ca este destul de admirabil in comparatie cu cele din tarile vecine,acolo unde relatiile dintre elev/student-profesor nu mai exista…chiar daca suntem impusi de la o virsta frageda sa studiem mai multe domenii cred ca este un plus foarte mare deoarece ne deschide noi orizonturi.Problema e doar in noi,in felul nostru de a gindi…suntem prea indiferenti de propria tara…preferam sa plecam in Italia fara studii ca sa stergem fundul pentru 10$ pe ora decit sa actionam in folosul statului…Sunt student si in fiecare zi cind ma duc la facultate ma mira faptul ca atit de multi studenti sunt indiferenti de viitorul lor in aceasta tara-lucru care foarte mult ma deranjeaza…Indiferenta sustine violenta,noi violam aceasta tara cu prostia noastra.De ce atunci cind plecam peste hotare ne aratam toate capacitatile cele mai bune,suntem laudati pentru munca,sirguinta,iar aici suntem niste trintori…Consider ca nu sistemul trebuie de schimbat ci mentalitatea prosteasca a moldovanului
2