Referendurdom – 2*

După ce la 15 ianuarie au ieșit cu o declarație comună că vor organiza un referendum, acesta fiind unica soluție a ieșirii din criza politică, la aproape două săptămâni, cei trei lideri ai Alianței transmit mesaje confuze și diferite. Pe 31 ianuarie, Mihai Ghimpu declara că „Cu referendumul simt eu că nu prea… Cineva impinge lucrurile ca referendumul să nu aibă loc”. Tot atunci, Vlad Filat zicea că mai sunt șanse ca președintele să fie ales în Parlament, iar Marian Lupu spunea că referendumul nu mai este unica soluție și ar exista mai multe scenarii. Pe 5 februarie, prim-ministrul Vlad Filat promite că la mijlocul lunii februarie, la prima ședință a Parlamentului din sesiunea de primăvara, se va decide soarta referendumului și a alegerii președintelui. Duminică Mihai Ghimpu, ultimul din susținătorii hotărâți ai referendumului, și-a exprimat pesimismul în cadrul emisiunii Replica referitor la organizarea acestuia, deși nu vede altă cale de rezolvare a crizei.

Politologul Bogdan Țârdea scrie pe blogul său că „acum, ca şi în 2010, Lupu iarăşi vine cu ideea aberantă de referendum, doar pentru a se menţine cu orice preţ în funcţie. Chiar dacă preţul ambiţiilor sale este democraţia, constituţia, drepturile omului, valorile europene. Să ţii 2 ani o ţară prizonieră a propriilor ambiţii, iar mai apoi să dai lecţii de morală politică propriilor colegi şi cetăţeni – iată mostra clasică de dedublare morală, marca LM.”

Într-un interviu pentru Radio Europa Liberă comentatorul Igor Boțan spunea că: această Alianţă pentru Integrare Europeană nu ştie pe ce lume se află şi nu ştie ce are de făcut. Ba a întrerupt un proces constituţional absolut inopinat, ba cei care au declarat că sînt gata să desfăşoare un referendum declară că au viziuni diferite. Ce fel de text trebuie întocmit pentru a fi supus votului cetăţenilor? Unii vor republică parlamentară pură, alţii vor doar modificări de conjunctură.

Ziarul “Timpul” a întrebat politicienii și comentatorii ce cred despre acest referendum. Arcadie Barbăroșie a spus că este important este să separăm alegerea preşedintelui de reforma constituţională, iar Alianța trebuie să înțeleagă că însă reforma constituțională presupune o mai mare pregătire în prealabil. Oazu Nantoi crede și el că s-a cam renunțat la ideea de referendum: Dar, renunţând, AIE ar trebuit să iasă cu o variantă de alternativă, şi care ar putea fi doar revenirea la procedura de alegere a şefului statului. Prin urmare, propun să uităm de referendum, mai spune acesta.

*Titlul furat de la Ion Grosu

Fraza săptămânii. Ambasadorul Moldovei în țara liberății, SUA, a cam uitat că orice libertate are limite, mai ales când ești diplomat. Declarația memorabilă a săptămânii îi aparține. Acesta a ținut un discurs în care a zis că o nouă rundă de alegeri prezidențiale va fi organizată în prima jumătate a lunii februarie. A mai adăugat că are așteptări optimiste că președintele va fi ales și că acest lucru va aduce stabilitatea necesară pentru sistemul politic și pentru atingerea obiectivelor de integrare europeană. Totuși Igor Munteanu nu a fost sancționat.

Iarna protestelor și coalițiilor

Piața Marii Adunări Naționale a fost rezervată de către Partidul Comuniștilor până în luna mai, ei promit să iasă în stradă în fiecare sâmbătă. În fiecare duminică însă vor ieși alții – Iurie Roșca cu  Comitetul pentru Apărarea Constituției și Democrației. Toți cer demisia guvernării. PCRM au mai strigat și către cei din Procuratură. Pe doi februarie au cerut intentarea unui dosar penal pentru faptul uzurpării puterii în stat. Pe patru februarie a avut loc acel anunțat protest de amploare. Comuniștii spun că au fost 10,000 de oameni, jurnaliștii se dau cu părerea că au fost 1000. Protestatarii au făcut o rezoluție, au promis proteste în toată țara și nu au exclus colaborarea cu Iurie Roșca.

Oleg Cristal scrie pe blogul său că situaţia este destul de incendiară şi seamănă cu perioada pre 7 aprilie 2009. Anumite acţiuni mă duc la gândul să se coace “o nouă revoluţie/lovitură de stat” (adică, bardak). Orice expert în tehnologii politice o să afirme că scoaterea lumii în stradă, organizarea unor “marşuri” sau “escaladarea” clădirilor nu înseamnă nimic altceva decât antrenamente pentru …ceva mai serios (cineva vorbea despre faptul că Moldova este în pragul unei “revoluţii de catifea”).

Dan Nicu observă că istoria se repetă și Roșca și Voronin iar se aliază: Iurie Roșca a intrat pentru prima dată în cârdășie deschisă cu comuniștii în noiembrie 1999 când ambele partide au înlăturat de la putere guvernul condus de Ion Sturza. A doua oară, Iurie Roșca și partidul său condus cu mână de fier au intrat în mariaj politic cu comuniștii în aprilie 2005. În 2009, după 7 aprilie, Iurie Roșca  fost numit vice-prim-ministru, responsabil de structurile de forță ale statului.

Despre cuvintele grele de uzurpare a puterii și președinte ales nelegitim, a comentat Igor Boțan în cadrul unui interviu pentru Radio Europa Liberă:   ei acţionează cu bună ştiinţă şi reproducând exact ceea ce afirmau actualii guvernanţi atunci când erau în opoziţie. Să ne amintim, după alegerile din 5 aprilie 2009 ei spuneau că alegerile au fost falsificate. Până în prezent nu a fost dovedită falsificarea alegerilor. Reprezentanţii actualei guvernări spuneau că au un dosar de 700 de pagini, în care sunt înregistrate crimele, pe care le-a comis guvernarea comunistă. Iată au trecut doi ani şi jumătate şi noi nu am văzut nici un proces.

Ne interesează și ce spune bașcanul Găgăuziei Mihail Formuzal. Acesta a declarat că poziția față de acest referendum este aceeași: acest pas nu va rezolva criza politică. Eu continui să insist că președintele Republicii Moldova trebuie ales direct, a declarat acesta pentru ziarul “Panorama”

Evenimentul cultural al săptămânii este că scriitorul Spiridon Vangheli este nominalizat pentru premiul Astrid Lindgren, cea mai mare distincție din lume acordată literaturii pentru copii și tineret. Anul acesta pentru premiu au fost nominalizați 184 de candidați din 66 de țări, iar câștigătorii vor fi anunțați pe 20 martie 2012.