Orașul este un sistem complex care poate fi descompus în sisteme mai mici şi subsisteme, până la atomi şi electroni. Viabilitatea și calitatea întregului sistem, al oraşului ca mediu de viaţă, este setată de calitatea componentelor sale. Calitatea e rezultatul cumulativ al tranzacţiei individului (element interior) cu mediul (element exterior) pentru formarea spaţiului de viață (aici, procesul de edificare urbană), de la proprietatea de a răspunde necesităților primare (fiziologice şi de siguranţă), la activităţi opţionale (integrarea şi comunicarea socială şi autorealizarea). La baza formării elementelor stau proprietăţile primare. Așezarile umane colective (elemente) au aparut din necesitatea omului de a se proteja de intemperii și dușmani (proprietăți primare:), ulterior programul așezărilor colective umane devine tot mai complex, incorparand functii si destinatii noi. Evoluţia reprezintă aici un fenomen liniar, vertical, fără posibilitatea omiterii unei etape, de la satisfacerea nevoilor primare (alimentație, siguranța proprie și a comunității din care faci parte) la complementare (comunicare, schimb de informație, estetice, realizare personală si comunitară, perpetuare culturală).
Urbanitatea este setată de relaţia între oameni, ziduri, planuri orizontale de circulatie (strada, trotuarul, piața publică, scuar) și zone neutre deschise, din simbioza și multitudinea de legături ce apar între aceste elemente: oameni (care în fiecare seară fac aceleași lucrui în același timp în aceleași case mici), case (turnuri de apărare din panouri de beton), fabrici ( cu nume Bucuria și Vieru), vânzători de religie, câini vagabonzi, furnici, borduri, parcuri cu biciclete, rotile, săruturi și ochi privind trecerea timpului. Fenomenul urbanizării se naşte din complexitatea şi reţeaua de relaţii care apar între elementele spaţiului privat şi public, de tranzacţiile de substanţă fizică şi intelectuală, de crearea sau ruperea unor legături şi este setată de calităţile funcţionale, economice si estetice. Orașul trebuie să răspundă tuturor acestor necesităţi, așa afirmă teoriile și tendinţele urbanismului de azi. Un fenomen foarte nou raportat la istoria umanităţii, valabil și pentru Republica Moldova, unde urbanismul apare intuitiv (firesc) și se dezvoltă în strânsă dependenţă de curentul politic, cu salturi cardinale în timpul regimului ţarist și sovietic până la o stare statică în prezent.
Fenomenul anti-urban vine ca reacţie împotriva urbanismului forţat, al excesului şi dezechilibrului în relaţiile dintre elementele participante. Spre deosebire de oraşele americane şi marile aglomeraţii urbane, unde anti-urbanismul apare din nostalgia naturii, în Chișinău dezechilibrul apare ca efect al perturbării forţelor interioare ale elementelor sau al lipsei, distrugerii si perturbării relaţiilor dintre elemente. Este foarte importantă depistarea factorilor generatori si detaşarea de critica sentimentală, pentru a veni cu acţiuni de echilibrare, pentru a veni cu o ofertă actualizată în tranzacţia individ- mediu.
Anti-Urbanism azi
Privat vs Public. Balcoanele și anexele
Spaţiul privat sufocat în linia panoului de beton şi rămas la parametrii anilor postbelici, explodează şi invadează spaţiul public. Fenomenul anexelor: parterelor le sunt alipite volume suplimentare de o calitate fizică şi estetică proastă, cu încălcarea aliniamentului stradal şi a parametrilor fiziologici de trai. Apariţia caselor de locuit individuale cu curţi îngrădite în curţile blocurilor cu apartamente vorbeşte despre ineficienţa regulamentului urban si lipsa culturii urbane.
4 Roți vs 2 picioare
Spaţiul public este cu prioritate rezervat mişcării autovehiculelor, pietonii distribuindu-se pe aria rămasă (mica bucată de trotuar, dacă ea există). Astfel, spaţiul public rămâne la faza primitivă de satisfacere doar a necesităţilor primare (de mişcare, deplasare), în timp ce necesităţile opţionale (sociale),* cele care formează şi stabilesc legăturile în societate și între oameni, sunt excluse. Strada este un subsistem al oraşului format din spaţiu pietonal, carosabil, zone verzi si noduri. Evoluţia străzilor a însemnat perturbarea legăturilor între aceste elemente până la dispariţia unora, numeroase exemple de invadare a spaţiului public prin construcţii de la “provizorii” la permanente: bulevardul Moscovei, bulevardul Traian, bulevardul Mircea cel Bătrân. ->
A dispărut practic în totalitate piaţa publică din intersecţia străzilor Bogdan Voievod, Alecu Russo şi bulevardul Moscovei. Cum? În mod previzibil. Spaţiul este acum împărţit între chioşcuri, construcţii capitale și parcări auto. Ce poate fi mai important? Dacă în anii ’70 aceste spaţii întreţineau sindromul agorafobiei prin dimensiunea, deschiderea și perspectivele pe care le ofereau, prin tipizarea şi constrângerea la trasee si acţiuni strict determinate, lipsa scării umane de percepere a spaţiului şi politizarea societăţii exclud elementul social din spaţiul public. Aceasta era schema simplă de formare a mediului cu destinaţie exactă şi care în timp s-a dovedit inflexibil şi destabilizat la fluctuaţiile şi schimbările în societate. Evoluţia s-a produs după modelul complexităţii formate din aglomerarea excesiva bazata de diferenţierea totala pe funcţii şi trasee, unde fiecărei funcţii îi revine un spaţiu propriu, un volum, negându-se importanţa spaţiului care rămâne între elemente (spaţiul public – spaţiul deschis), care în esenţă se dovedeşte a fi la fel de important ca şi închiderea sau elementele definitoare de mediu (elementul solid-edificiul). O abordare contextuală a realităţii, bazată pe abilitatea de a crea modele (pattern-uri) laconice și cu conţinut complex de servicii ar genera aici unităţi complexe bazate pe o simplitate informată**, deci unități multifuncţionale și viabile.
Anii ’70 – schemă simplă – funcție de circulație-tranzit: auto și pietonală reprezentată prin carosabil, trotuar si stație auto, delimitate de zone verzi încadrate într-o deschidere de peste 100m și funcție de locuire. Locuirea aici se desenează strict în termeni fiziologici: alimentare, igienă personală, somn. Distanța raportată la scara umană subjugă și neagă apariția legăturilor între elementele statice, precum și apariția activităților sociale; aici oamenii devin simpli trecători în drum spre serviciu, școală sau cumpărături. Traficul auto are prioritate și perspectivă de dezvoltare.
Anul 2012, evoluție de la necesitățile primare accentuate de urbanismul anilor 70 la o complexitate de necesități umane. Evoluție caracterizată de aglomerare. S-a produs în lipsa unui regulament și strategii unice de dezvoltare. Fiecare își satisface nevoia de spațiu de activitate și crește independent de comunitate. Spațiul devine supraaglomerat de comerț ambulant bine pus pe fundații de beton și trecut mult peste regulamentarele 12mp. Nu există limită în amplasarea chioșcurilor și nu există noțiune de construcții ușoare. Acum prioritate are circulația auto, comerțul și publicitatea.
“Toate hotărârile legate de evoluţia oraşului au venit din afara ţării şi au fost orientate spre crearea unui “urbanism global-general”, lipsit de specific, continuitate şi naţional, orientat spre asigurarea treptelor primare ale vieţii (necesităţi fiziologice si economice).”
Anti-Urbanism ieri. Oficial el nu a existat. Au existat specialişti, au existat executori, a existat un plan şi o strategie. Toată acţiunea intervenţiei în sit (al proiectării și edificării) a fost una specifică arhitecturii și urbanismului până în anii ’60 în spațiul ex-sovietic, o abordare care neglija ideea de stare existentă a sistemului (adică a orașului) în teritoriu, astfel încât oraşul era lipsit de ziua de ieri, de latitudine geografică, popor, tradiții și specific național. Ca oraş plasat la hotarele fizice şi spirituale ale civilizaţiei vestice şi estice, Chișinăul a fost privat de dreptul de a-şi decide orientarea şi este modelat după imaginea oraşelor Rusiei Ţariste. Ulterior modernizarea oraşului are loc in cele mai bune tradiţii ale urbanismului progresist, înscris în tipologia Uniunii Sovietice.
“Lipsa abordării structurale creează lacunele care ulterior vor evolua în afara sistemului, unde fiecare individ în parte îşi va rezolva disfuncţionalitatea sau va evolua plasat în teritoriu, dar în afara sistemului, lipsit de comunicare şi legături.”
Este urmată schema rectangulară uniformă bazată pe relaţii retimorfice, în care un element este disponibil pentru mai multe relaţii. Astfel apare libertatea compunerii în sistem, marele dezavantaj fiind dificultatea evidenţierii importanţei unui element, a elementului care surprinde centralitatea***. În deplasarea de la un nod la altul acest sistem generează fenomenul ocolirii întreţinut de lipsa parcurselor diagonale, care în anii postbelici va încerca să fie tratat cu buldozerul (trasarea bulevardului Tineretului – Renaşterii – Grigore Vieru). Acţiune alimentată și din ideologia sovietică de uniformizare şi tipizare, care pornește valul de distrugere a oraşului medieval. Toate hotărârile legate de evoluţia oraşului au venit din afara ţării şi au fost orientate spre crearea unui “urbanism global-general”, lipsit de specific, continuitate şi naţional, orientat spre asigurarea treptelor primare ale vieţii (necesităţi fiziologice si economice). Lipsa abordării structurale creează lacunele care ulterior vor evolua în afara sistemului, unde fiecare individ în parte îşi va rezolva disfuncţionalitatea sau va evolua plasat în teritoriu, dar în afara sistemului, lipsit de comunicare şi legături.
Aici se găsesc și codurile pentru zonele urbane. Punctele 1 și 2 indică locul unde au realizate fotografiile de mai sus.
Finalitatea este “rezultatul natural al ansamblului de tranzacţii desfăşurate în plan vertical, între individ/comunitate şi mediu, şi în plan orizontal, între indivizi sau între comunităţi“**** eficienţa acestei tranzacţii (relaţii) depinde de solidaritatea şi coeziunea grupului social. Cum apare bunăstarea fiecărui om și al unei societăți? Cum apare echilibrul? Atunci când cauza fiecărui individ și a societăţii nu este soluţionată de la nivelul dinamicii gloatei, unde numărul fizic este cel care decide și mai mult înseamnă mai puternic (fie el număr de indivizi sau bunuri fizice: bani, terenuri), ci soluția vine din solidaritate fondată pe specific personal, identitate fondată pe un plan comun de viitor, abia atunci rezultatul este de echilibru și de bună-stare. Tranzacţiile hotărâtoare au fost duse pe plan orizontal, între grupurile de indivizi, puterea fiind a elementului fizic. Tumorile de ieri cresc şi invadează toate nodurile şi elementele sistemului urban.
Şi, în sfârșit, tema pentru acasă: Care este planul, direcția personală a chişinăuianului de rând? Care este proiectul tranzacţional al comunităţii locale din care face parte şi care este proiectul naţional al basarabeanului? Ce își dorește el? Cât este solidaritate şi cât este gregarism***** în comportamentul nostru comunitar?
Activităţile în aer liber din spaţiile publice pot fi împărţite în trei categorii, în funcţie de condiţiile diferite ale mediului în care se desfăşoară: activităţi necesare, activităţi opţionale si activităţi sociale. Activităţi necesare sunt acţiuni obligatorii: mersul al şcoală sau la locul de muncă, la cumpărăturile zilnice, aşteptatul autobusului sau al unei persoane, activităţi ce au loc pe tot parcursul anului şi nu depind de mediul fizic. Activităţi opţionale – apar când exista o dorinţă şi timpul si locul permit: o plimbare, a sta pe o banca, a merge cu bicicleta. Aceste acţiuni au loc doar în prezenţa factorilor externi favorabili. Activităţile sociale depind de prezenţa altor indivizi în spaţiile publice: jocurile copiilor, saluturile, conversaţiile, activităţi colective, şi sunt rezultante ale activităţilor celorlalte doua categorii si variază în funcţie de calitatea si contextul în care apar: străzile rezidenţiale sau centrul, şcoli sau locuri de munca.
** Matthew Frederick, 101 Things I learned in Architecture school The Mitt Press Cambridge, 2007
*** Despre sisteme şi relaţii (http://www.arhitext.com/tau/) – Direcţionalitatea relaţiilor
**** Octavian Groza Despre spaţiu si măsură. Altfel de spaţii, coordonat de Ciprian Mihali. editura Pedeia, 2001 ***** gregarism – stare a animalelor care trăiesc in turma
Adauga comentariu
ospoon.eu
Ion Grosu comentează:
Tehnic și fără iziumincă. “Strada este un subsistem al oraşului format din spaţiu pietonal, carosabil, zone verzi si noduri.” sunt fraze foarte grele şi inutile pentru cititorul neavizat. Or, acum, în faţa arhitecţilor-urbanişti nu stă sarcina de a-şi convinge colegii sau studenţii, ci de a convinge publicul larg care cere din inerţie “străzi mai late”, “locuri de parcare” şi “amenajarea curţilor”.
Plus cîteva chestiuţe principiale, despre care merită de discutat direct cu autorii. De exemplu “problema chioşcurilor”. La Botanica asta nu e deloc o problemă, ci mai degrabă o soluţie ce permite oamenilor să recapete strada în dimensiunea lor. Comerţul stradal, apariţia cafenelelor şi teraselor doar animă strada şi atrag chişinăueanul să iasă în spaţiul public şi să interacţioneze cu comunitatea.
Spre deosebire de centru, unde chioşcurile acoperă faţade şi fărîmiţează imaginea oraşului, degradînd-o; la Botanica şi Ciocana ele nu ascund nici o minune de arhitectură, în schimb reduc dimensiunile enorme care dau impresia de pustiu.
Bulevardul Traian în 2012 arată mult mai bine decît bd. Traian în 1970. În 1970 acesta era un joc geometric a unui arhitect care priveşte oraşul din cosmos, în 2012 el capătă multe elemente care fac oraşul practicabil (totul trebuie să fie aproape) şi acordă străzii identitate, or, Botanica nu o mai poţi încurca cu Harkov sau Tambov, ceea ce în 1970 era lesne.
Ion Grosu
Mă rog, comentariul de mai sus a fost unul pe facebook şi oarecum mai puţin public. Aici nu şa fi într-atît de dur în exprimare.
Eu de exemplu recomand tuturor să testeze înainte de publicare textele lor cu sisteme de lizibilitate de tip Gunning Fog Index. Acest test spune cîţi ani de studii academice trebuie să aibă o persoană care să citească liber textul dat. Scara e cam aşa:
Fog Index Resources
6 TV guides, The Bible, Mark Twain
8 Reader’s Digest
8 – 10 Most popular novels
10 Time, Newsweek
11 Wall Street Journal
14 The Times, The Guardian
15 – 20 Academic papers
Over 20 Only government sites can get away with this, because you can’t ignore them.
Over 30 The government is covering something up
Acest text are un rezultat de 25,81. În prima perioadă pe bloguvern interziceam texte cu GFI mai mare de 14. Pentru că e mai bine să ai mai mulţi cititori, chiar dacă scrii pentru elite.
Asta în ce ţine de partea tehnică.
În ceea ce ţine de esenţă sunt multe lucruri pe care le văd altfel, dar înţeleg că nu sunt specialist şi că nu prea pricep multe. De asta şi spuneam că mi-ar face plăcere să discut cu autorii :)
Andrei Vatamaniuc
Da, textul e un pic complicat, GFI 25,81…, serios, nu? :) Dar si problema discutata e una dificila, este chiar extrem de greu sa o descrii, ne mai vorbind de solutionare. Modul cum autorul a tratat subiectul eu il vad ca o defensiva, o aparare, caci informatia care ne incojoara, TV, ziare, filme, politic, muzica din “marshrutci”, dialogul cu vanzatorul din “butka” de sub casa, ne face naivi, superficiali, prosti, indiferenti, inutili, incapabili… si tot asa.
1Si daca revemim la subiect… nu cred ca cantitatea de chioscuri (parcari, verdeata, mall-uri, cafenele, banci in parc, statui si panouri publicitare cu iz patriotic) na ajuta sa recuperam (recucerim) spatiul public, ci… simplu, ca in orce alta parte a vietii, calitatea. Eu chiar visez sa intru intr-un chiosc la noi in care sa miroase a paine calda sau produse de patiserie, a cafea naturala, a cascaval sau a carti vechi. Nu mai pot sa vad tarabe unde la un loc se vinde doktarskaia, praf de spalat, seliotka si vin la pahar.
Ina Borozan
Nivelul tehnic, “izium”-ul, utilitatea si greutatea raman la discretia cititorului. Incarca fiecare cat poate duce. Chioscul face parte din programul comertului ambulant, de regula acestea sunt produse ale presei periodice, tichete pentru transportul public, cafea/ceai (de tip “take&go”), fructe/ legume, flori, acum puneti-va intrebarea ce se vinde la noi in strada si cum arata chioscurile?! care este densitatea lor? unde sunt amplasate? in ce conditii sanitare si in ce combinatii se vand produsele?
Nu putem modifica istoria, un bulevard odata trasat cu greu va fi rescris, dar putem influienta prezentul. Ma deranjeaza atunci cand in mijlocul unei alei (faceti o plimbare pe bd.Traian) apare o cafenea, atunci cand in jur parterele cladirilor sunt abandonate, si noi tacut o s-o ocolim prin iarba, atunci cand o piata publica si un parc se imparte in terenuri pentru consctructii. Eu vad un oras sufocat de praf, panouri de publicitate, chioscuri, anexe, lipsit de legaturi fizice si spirituale… Nu pot fi de acord in ceea ce tine de aspectul actual al strazilor, a fost si este o evolutie haotica, egoista, lipsita de context.
Анна Гурэу
Pe mine ma bucura faptul ca in ultimul an se contureaza o dezbatere publica foarte buna referitor la starea orasului. Pe cand imi scriam eu teza de licenta si mergeam la interviuri cu Departamentul Arhitectura si Urbanism al Primariei, nimeni nu-si punea problema chioscurilor :) so, it’s really cool what’s going on. after all, am parasit Chisinaul inclusiv pe motivul faptului ca e urat, prafuit si deloc welcoming. M-ar bucura insa si mai mult daca se vor gasi grupuri ale societatii civile care sa dezvolte proiecte de urbanism, dincolo de a dezbate subiectul online :)
1