În general, eu nu o prea am cu limbile străine și locurile străine. Ca om crescut în sera Prometeu-ului, a PRO tv-ului și a bibliotecii enorme din apartamentul nostru din strada Albișoara, – ieșirea în lumea reală a fost mereu însoțită de mici cataclisme.
- „Cio delati?”, întreabă Irina.
- „Zastrelitsea”, repet eu ușor iritată. „Skol’ko stoet?”
Balonul intelectual de săpun în care am crescut nu m-a echipat cu abilități de supraviețuire în societate. La Abracadabra o arătau pe Abramburica și nu pe Irina. In clasa a IVa, în curricula cursului experimental de stimulare a creativității, numit „Cuvântul” aparent nu era inclus și cuvântul „stricisea”. La lecția de Cuvânt primeam, în schimb, note sub formă de „clipe”, de diferite culori. Clipă galbenă, clipă albastră, clipă violet.
Primul șoc real și ieșirea din bubble a fost în anul I la USM, în clipa neagră când profesorul ne-a dictat în conspect că Supraeul lui Freud este acel nivel de înțelepciune la care ajung bătrânii. Bang-bang.
Ce facem cu așa-zisa excelență învățată în balonul de săpun atunci când el se sparge? Ce scriem la examen, când suntem puși să definim supraeul?
-
CEU e un loc în Budapesta unde oamenii nu doar învață, dar se și întâlnesc; în jur e plin de cafenele și pub-uri. O prietenă îmi zice să o aștept în Octogon, capela de la intrarea în biblioteca universității, iar apoi să mergem să mâncăm ceva.
Ușor rătăcită, într-un oraș nou cu o limbă stranie – intru prin ușa din dos. Mă apropii, timid, de domnul de la recepție. În cap îmi vine primul cuvânt plurisilabic care începe cu „O”:
- „Nu găsesc octopusul din CEU”
- ??
- „Octopusul de la intrarea principală (gesticulând ardent cu mâinile spre pod)! Trebuia să mă văd cu cineva sub octopus!”
Dar asta se întâmplă în Ungaria. În țara unde stația centrală de Metro, numită „Deak”, se citește, aparent, ca în română – De-ak, și nu ca în engleză, Dick. (Da, există și un episod intitulat „I am looking for the Dick station”.)
Senzația de rătăcire într-o țară străină e firească. Senzația de rătăcire în propria țară e dureroasă.
Poate că rolul școlii e să ne învețe cum ar trebui să stea lucrurile. Poate că școala așteaptă să găsim, în noi, puterea să ducem această viziune în sistem, fără să ne lăsăm derutați de indicatoarele stricate din afara balonului. În acest fel, însă, școala – mai ales cea „de elită” – adulmecă viitorul adult în decepție; așa cum elevii lui Ishiguro în „Să nu mă părăsești” cresc în mica lor seră fericită neavând habar că sunt condamnați la moarte după absolvire. Putem traduce „excelența” în realitatea de lângă noi? Și cât ne costă asta?
Adauga comentariu
Andrei Dorofei
după titlu mă aşteptam la altă tema, da’ e fain şi textul ăsta )
cu superego o fost amuzant tare )) asta exact cum în prometeu profa de istorie încerca să predeie subiectul “Economie” la umanişti. nice try, moldova ))
1Corina Ajder
Ma bucur ca ti-a placut :)
Paula Erizanu
La clasa a 6-a era profa de biologie, Andrei!!!
Dan Perciun
“Putem traduce „excelența” în realitatea de lângă noi?”
hmm… poate o minoritate influenta o majoritate?
teoretic da, insa tine de persistenta si coeziunea minoritatii. (Moscovici) e adevarat si la nivel de grup si la nivel institutional. de asta-mi pare atat de faina platforma pentru ca ofera o cale de comunicare si implicit cristalizare a acestei minoritati. Exista multa lume faina printre studenti, insa ea e foarte dispersata, nu se cunoaste reciproc, respectiv nu are capacitatea de a se organiza si de a exercita influenta. Platforma ar putea sa trezeasca un ingroup awareness care s-ar materializa ulterior intr-un pressure group.
1Corina Ajder
Doar ca in felul asta creezi un nou bubble.
Si daca iesi in afara lui, ce se intampla? Te dezintegrezi?
Dan Perciun
ideea-i ca anume apartenenta la bubble iti permite sa nu faci asta, sa ramai tu insuti si sa nu fii absorbit de majoritate, continuind sa operezi in cadrul ei. min fond asta iti ofera un punct de reper pornind de la care poti incerci sa transformi majoritatea stiind ca exista alternativa.
2Dan Perciun
ar fi interesant de vazut in ce masura tinerii care aveau rezultate bune la scoala si impartaseau o cultura a excelentei, considerand educatia intrinsic valoroasa, odata ajunsi in univeristatile moldave, asa pestrite, corupte si antiacademice cum sunt ele, isi schimba atitudinea vis-a-vis de studii si inregistreaza rezultate mai slabe decat ar fi capabili s-o faca. de investigat daca ei ajung sa se conformeze mediului si care factori contribuie sau din contra tempereaza acest efect. ca de exemplu apartenenta la un grup in cadrul sau in afara universitatii care le-ar impartasi aspiratiile academice si ar juca rolul unei contragreutati :) (coounterweight, o doamne)
1Corina Ajder
De acord ca daca extinzi termenul de valabilitate al balonului de sapun viata ramane frumoasa si dupa, senzatia de apartenenta la un grup “alternativ” iti valideaza suficient ideile incat sa le duci cu incredere in grupul dominant. Clar. Doar ca de cele mai multe ori, viata nu functioneaza asa, oamenii se imprastie, pleaca in alte tari, se cearta, se despart – astfel incat de multe ori, balonul de sapun nu rezista si ramai sa faci fata singur noilor realitati. De fapt ele-s vechi, dar pentru noi sunt noi :) Si dilema mea iaca din punctul asta porneste: de ce e nevoie – daca e, in general posibil – ca sa nu fii absorbit de grupul dominant? E necesar rau sa fii absorbit? Daca, de exemplu – rezultatele la invatatura scad (cum zice ipoteza studiului tau), dar direct proportional cu aceasta scadere, creste nivelul de armonie interioara, ca rezultat al integrarii cu succes in noul grup? Eu nu stiu daca un om poate renunta la necesitatile lui as “social animal” (apartenenta la cel mai apropiat grup) in numele la “principii si valori”. Oder? :)
Anonymous
Bai, eu ne ajydal de la Ajder. Tare bun articol. Destept, funny sh glavna ca pro liubovi. Respect sh uvajuha.
Alina Lipcan
Anonymous, te rugam sa te inregistrezi cu nume si prenume in spiritul platformei pentru comentariile ulterioare. Merci!
Corina Ajder
Anonymous, ap’ ai vrea tu numai tu sa poti scrie :) Pupici.
Paşa Valeriu
ubeite pe mine de cel mai apropiat perete dacă eu nu ştiu cine-i anonymous!
Corina Ajder
Totu-i bine, Valeriu. Asta nu e conspiratie impotriva ta. El pur si simplu mi-o scris si un mail pe care l-o semnat. :)
Anonymous
Alina Lipcan, prefer sa nu. Merci!
Valeriu, radical. Give me your best shot.
Corina, you little gossip girl.
Alina Lipcan
Ei. Viorel.
1Viorel Pahomi
Alina, мимо. Nice try, though.