Comentarii la: Sitcom-ul, mica obsesie, marea plăcere (sau invers?)

De către: Iulia Valeri

Iulia Valeri — Thu, 23 Feb 2012 09:03:11 +0000

Eu nici nu am zis niciodată că Lost e sitcom, în primul paragraf, după ce am enumerat o serie de seriale populare (Lost, Prison break, Dexter, Six feet under – nici unul din ele comedii), am spus „și am început să consum alt gen – sitcom”. :)

De către: Viorel Pahomi

Viorel Pahomi — Wed, 22 Feb 2012 12:31:54 +0000

Laugh trackul este folosit rar. De cele mai multe ori filmarile au loc in fata unei audiente vii. De exemplu poti sa-ti iei bilet si sa te duci sa-i vezi pe aia de la The Big Bang Theory live. Treaba asta cu oamenii care rad, a aparut inaintea televiziunii inca, cand erau adusi spectatori la repetitie ca actorii sa simta cand lumea o sa rada, ca sa ia pauze. De pauze era nevoie ca toata lumea sa auda toate glumele (care vin una dupa alta in cele mai multe sitcom-uri). Eu, personal, cred ca Friends nu ar mai fi la fel fara public.

De asemenea, Lost nu e sitcom. Sitcom inseamna comedie, get it right.

De către: Iulia Valeri

Iulia Valeri — Sun, 12 Feb 2012 17:33:55 +0000

Multumesc, Carina. Așa este, se nimereau fix în sesiune, dar tot alegeam serialele și lăsam scrisul de referate și scenarii pentru ultima noapte. Serialele bune dau dependență. :)

De către: Iulia Valeri

Iulia Valeri — Sun, 12 Feb 2012 16:57:43 +0000

Smile-ul e mult mai echivoc, poate însemna nenumărate lucruri: zâmbet, compasiune încurajatoare, ca o bătaie pe spate, înțelegere, un mod de a arăta că încă ești acolo și asculți ce spune celălalt etc. Laugh-track-ul spune doar: râzi. :)

De către: Carina

Carina — Sun, 12 Feb 2012 15:18:42 +0000

Iulia, foarte interesant si bine scris articolul. Bravo! Imi aduc aminte cu drag cum am devorat amandoua seriale gen Lost si Family Guy in camera de camin. Se nimereau exact in sesiune. :)

De către: ospoon.eu

ospoon.eu — Sun, 12 Feb 2012 14:36:21 +0000

Laugh track-ul e ca smile-ul de pe net ;)

De către: Iulia Valeri

Iulia Valeri — Sun, 12 Feb 2012 14:20:23 +0000

Sergiu, sau esti o exceptie sau inca n-ai dat de unele cu adevarat bune, care sa te prinda si pe tine (incearca Family guy sau 30 rock). Cat despre laugh track, de acord, e foarte enervant, dar pentru primele seriale cred ca introducea o conventie – de genul “laugh now”, aceasta e gluma – pana sa se prinda audienta care e treaba cu sitcom-ul. In serialele din ultimii ani el se foloseste foarte rar – cred ca publicul in sfarsit a devenit suficient de destept ca sa se prinda fara avertisment.

De către: Sergiu Nicolae

Sergiu Nicolae — Sun, 12 Feb 2012 11:05:50 +0000

Să ştii că eu n-am văzut niciun episod din Lost şi am stat şi eu în cămin. :p Şi în general eu n-am prea văzut vreun episod din vreun serial, cu excepţia unor tentative eşuate. Se pare că n-au lipici la mine, sau eu la ele. Iar acel laugh track de care vorbeşti, pe mine mă scoate din minţi, m-am întrebat de multe ori la ce-i bun şi cine-o fi “deşteptul” care a venit cu ideea asta. Poate-mi scapă mie ceva, m-am gândit şi la asta. Până una alta, rămân departe de fenomen.

De către: Iulia Valeri

Iulia Valeri — Sun, 12 Feb 2012 10:20:23 +0000

Dee, raman in zona comicului britanic – “Monty Python”. Multumesc pentru lectura :)

De către: Dee

Dee — Wed, 08 Feb 2012 16:22:29 +0000

Fain, am aflat si eu in sfarsit care e diferenta dintre sitcom-ul american si cel britanic. Sunt curioasa care e noua, mica ta obsesie sau mare placere? (sau invers)