ospoon.eu

Author

Charles Dickens

Cum? Prin dialog constructiv, analize și inițiative. Pentru cine? Pentru cei care, dincolo de geografie, viziuni politice, etnie sau credință, cred că a gândi, a spune și a face se includ în același cerc.

Food for thought Politică Social

PS: De la Lenin la brandul finlandez

Şi eu, ca şi mulţi alţii, am crescut cu cărţi pe prima pagină a cărora trona tătuca Lenin cu ale lui vorbe „Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi!”. Vorba asta era mai peste tot, şi chiar şi cei mai puţin nostalgici dupa regimul crescut la umbra acestui dicton foloseau, şi încă mai folosesc vorba asta.

Eu o luam mereu ca pe ironie, ceva neserios şi neadevărat. De ce? Pentru ca venea într-un mediu în care învăţatul era reprezentat prin nişte copii foarte capabili, dar care erau reduşi la simplul rol de figurant în scena penibilă a lecţiilor în care ei reproduceau jalnic tot ce li se băgase în cap cu o zi înainte în bucătăria învăţătoarei/ului în timpul meditaţiilor (cunoscute sub termenul generic de „la adăugător”).

Odată ajunsă într-un sistem oleacă mai bun şi prin aceea că îmi dadea libertate mai mare, m-am trezit cu o ciudată formă de revoltă – refuzam să învăţ ca la carte, adică din carte/manual. Scârbită de colegi pentru care a fi bun însemna învăţat de la pagina x paragraful 2 până la pagina x+3 paragraful 1 şi nicio virgulă în plus, de eminenţii care se isterizau pentru orice lectură suplimentară sau temă care solicita documentare în afara manualului, trezirea într-un sistem care nu m-a criticat la prima oră de istorie când nu am reușit să reproduc lecția din manual (pentru că n-o citisem), ci capitolul din Drâmba* (care era pe lista de recomandări) a fost ceva minunat pentru copilul confuz din mine. Atunci am pus, fără ca să-mi dau seama, dictonul lui Lenin sub semnul ipocriziei şi superficialităţii – eu nu vedeam în cele trei verbe educaţia. Zilele acestea am văzut ce înseamnă să pui educaţia la cub, adică să o pui de trei ori pe locul întâi.

Finlanda a fost desemnată în 2010 ţara cu cel mai performant sistem de educaţie din lume**. Lor nu le-a venit să creadă iniţial. Mai ales că Suedia încă nu dispăruse şi, de câteva sute de ani, ajungea mereu în faţa lor în topuri la aproape orice.

Cu Nokia care se duce pe apa sâmbetei chinezeşti, se pare că finlandezii au decis să facă un brand din care să câştige în primul rând ei. Şi au făcut-o.

În anii ‘80 ministrul finlandez al educaţiei se afla într-o vizită de schimb în Suedia ca să vadă cum de vecinii lor sunt printre cei mai buni la educat, iar ei sunt mai aproape de codaşi. Atunci suedezii le-au dezvăluit că secretul lor e foarte simplu: mereu şi-au propus să fie cei mai buni. Atunci ministrul finlandez a decis care e taskul Finlandei – să depăşească Suedia.

În aproape 30 de ani au făcut-o. Rezonabil.

La începutul lui 2011, când încă Finlanda nu avea statistici care să o plaseze peste vecina sa mai capabilă, preşedinta Finlandei, Tarja Halonen a dezvăluit secretul economiei finlandeze care, în plină criză bubuia de bine şi stabilitate – educaţia, educaţia şi iar educaţia. Ştia femeia ce spunea după 11 ani de mandat prezidenţial în care pricipala prioritate a fost îmbunătăţirea sistemului de educaţie.

Acum că Nokia nu mai este ajutată nici de machiaj ca să promoveze ţara foarte nordică, s-a decis ca brandul finlandez sa devină educaţia. Şi cum fac asta? Vin în ţări ca România (unde am avut ocazia să-i ascult) şi povestesc ce-au facut şi ce fac. Au trei mari piloni pe care îşi construiesc educaţia:

* profi devin doar cei mai buni, cei mai bine pregatiţi şi cei care sunt mereu perfecţionaţi ca sa devină şi mai buni (fără un master de excelenţă în domeniul tău şi un curs aprofundat de pedagogie n-ai şanse);

* elevii devin buni doar dacă sunt trataţi ca individualităţi şi nu ca grup (ei nu au clase, ei au copii de vârste apropiate care lucrează în acelaşi spaţiu la sarcini individuale);

* educaţia trebuie să fie intedisciplinară (adică să cuprindă ore de la ştiinţe, arte şi limbi până la gătit, masaj, gradinărit, etc).

La ei lucrurile merg bine şi totuşi ei sunt extrem de conştienţi de greşelile pe care le fac în continuare, eu cred ca ei învaţă la şcoală că autoironia este bună, că e foarte normal să ai limite, să greşeşti şi să nu le ştii pe toate. Ei îşi laudă copii când aceştia înţeleg la ce nu sunt buni şi îi sprijină să caute.

Noi ne putem propune oricând să depăşim Finlanda la performanţa educaţiei, dar înainte de asta trebuie sa ne propunem să ne depăşim comoditatea, obiceiurile şi autosuficienţa. Lenin a murit, Finlanda creşte. Superficialitatea şi comoditatea sunt noile ciume, scăpăm de ele sau aşteptăm nişte donaţii care să ne lecuiască în timp ce noi zacem în pat?

* Ovidiu Drâmba – http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovidiu_Drimba

** http://www.thedailybeast.com/newsweek/galleries/2010/08/15/best-countries-in-the-world.html

Adauga comentariu
  1. Nicu Cârlig
    Nicu Cârlig

    Felicitări autoarei pentru text. Cred că ar trebui să fie citit și la ministerele de resort de la București și Chișinău.

  2. Victoria Nedelciuc
    Victoria Nedelciuc

    Multumesc, Nicu. Ministerul de Bucuresti a fost reprezentat la intalnirea cu finlandezii, a promis sa incerce sa fie mai bun. Problema nu e doar in minister, si noi trebuie sa vrem mai mult de la noi, nu?

Trebuie sa fii autentificat pentru a posta un comentariu.