Imagine de Herman Smorenburg

Ce este o situație? Este rezultatul unor circumstanțe care, aranjate într-o anumită ordine, produc o anumită emoție.

Elementele situației sunt, deci, circumstanțele și emoția. Emoția este scopul final. Circumstanțele sunt mijlocul.

Ce sunt circumstanțele? Sunt bucățele de puzzle aruncate la întâmplare. Calea cea mai scurtă de la circumstanțe la emoție este ordinea. Aranjarea în ordine poate fi și ea de două feluri: în primul caz, e nevoie de inițiativă. În al doilea caz, e nevoie de destin.

Situationist International a fost o mișcare internațională europeană fondată în 1957 de Guy Debord. Ideea fundamentală a mișcării este „construcția de situații, altfel spus, construcția concretă a ambianțelor de viață și transformarea lor într-o emoție de calitate superioară”.

Situaționistii spoon că putem să folosim instrumente logice pentru a ne provoca emoțiile dorite. Astfel, situațiile pot fi construite, fie prin legarea circumstanțelor deja existente după o anumită logică, fie prin crearea deliberată de circumstanțe pe care să le conectăm apoi pentru a obține, în final, Emoția. Practic, pentru situaționiști, rațiunea este instrumentul pe care îl avem la îndemână pentru a putea simți ce vrem când vrem. Forțarea destinului! – vor protesta unii. Face, însă, de așteptat până când elementele puzzle-ului se vor aranja de la sine? Și dacă nu se vor aranja niciodată așa cum vrem noi? Care este rațiunea așteptării, a lăsării emoțiilor în gestiunea întâmplării? De multe ori, argumentul este că lucrurile trebuie lăsate să se dezvolte de la sine; că intervenția activă dezbate cursul „firesc” al evenimentelor. Datorăm oare universului resemnarea în fața întâmplării? Se înfurie zeii în fața tentativelor omului de a-i înlocui?

„Situațiile noastre vor fi efemere, fără viitor. Tuneluri. Unica noastră preocupare este viața reală; nu ne pasă de performanță de artă sau de orice altceva. Eternitatea este cea mai dezgustătoare idee pe care un om o poate concepe în legătură cu propriile acțiuni.” – Guy Debord

Episodul Sera

Într-o dimineață înghețată din iarna năprasnică a lui 1482, Johannes Reykuunos, un țăran din Groenlanda, se trezi transpirat. Avusese un vis, cum că soarele încălzea așa de tare, încât a ieșit afară fără blană; cum că micul Hans se bălăcea în apa călduță a oceanului, sub privirile calme ale maică-sii.   La cină, în timp ce își înghițea ultima lingură de supă de pește, lui Johannes veni o idee: să construiască un spațiu unde să fie tot timpul cald și luminos. “Zeii m-au condamnat la frig, întuneric și supă de pește” protestă Johannes și se apucă de treabă. După 2 ierni de muncă, cu gândul necontenit la drăcia care i se arătase în vis, Johannes își văzu opera făcută: el nu știa încă că aceea va fi prima seră din Groenlanda și că, un an mai târziu, micul Hans va culege primele banane de producție locală. Cum rămâne cu emoțiile crescute în seră? La fel ca bananele, unele emoții se dezvoltă doar în condiții favorabile. Și dacă zeii nu ne dăruiesc clima potrivită? – Înseamnă că nu avem nevoie de banane!, vor zice unii. Adevărat, omul se adaptează la condițiile oricărei Groenlande și își găsește liniștea și pe -50 de grade. Dar pe noi nu acest om ne interesează, dar cel care caută să știe, să exploreze, să creeze, să depășească.

Mai mult: care este habitatul natural al emoțiilor? Există un „cum trebuie” al emoțiilor, un manual de utilizare, un cod? Cu ce sunt mai rele vinetele din Groenlanda decât cele din Băcioi?

„Viața omului este o succesiune de situații fortuite, și chiar dacă niciuna din ele nu este identică cu o alta, imensa lor majoritate sunt atât de nediferențiate și plate încât creează impresia că ar fi identice. În rezultat, rarele situații intense pe care ni le oferă viață vin doar să limiteze acea viață. Trebuie să încercăm să construim situații, altfel spus ambianțe colective, ansambluri de impresii care să determine calitatea momentului.” – Guy Debord

Pentru a-și face viața confortabilă, omul a înlocuit demult zeii; doctorul intervine în „cursul firesc” al lucrurilor salvând pacientul de la moarte. Penicilina ne salvează și ea de la o moarte altfel stupidă. Pilula contraceptivă a închis definitiv gura zeilor. Toate s-au născut din lupta cu întâmplarea. Din revoltă față de zei. Tot rațiunea ne poate da emoțiile pe care zeii nu ni le oferă. Sau poate fura zeilor decizia despre când să simțim ce.

 Tabla de șah e a noastră. Jucăm?

–

Pe lângă meciul om v. zeu, Situaționiștii mai spun că în lipsa construcției personale de situații, ajungem inevitabil subiecți în construcțiile celorlalți. Guy Debord critică “societatea spectacolului”, bazată pe principiul nonintervenției. Debord crede că doar situațiile pot stopa identificarea spectatorului cu eroul, și îl pot atrage în activitate provocându-i capacitățile de a-și revoluționa propria lume.  Citatul exact e mai jos:

„Situația este creată pentru a fi trăită de constructorii ei. Rolul pasiv jucat de “public” trebuie diminuat constant, în timp ce cel jucat de cei care nu pot fi numiți actori, dar mai degrabă, într-un nou sens al cuvântului, “livers”, trebuie să crească stabil.”

- Report on the Construction of Situations and on the International Situationist Tendency’s Conditions of Organization and Action, Guy Debord, June 1957