1 ianuarie

Vlăducu (un prieten): ”Bă, ce plictiseală, niciun meci, niciun protest.. nimic…”

Sâmbătă, 14 ianuaie

Mă pregătesc să ies în oraș. ”Toți cinci” un spectacol de pantomimă, impresariat de o prietenă, împlinește 3 ani. Ies de amuzament.

Iau scuterul, de data asta – o Vespa bătrână, și mai retrogradă  ca mine.

La Universitate se-ntâmplă lucruri. Vreo 300 de inși au ocupat piața. Inima-mi tresare de extaz deci parchez instinctiv după rond. Multimea se joacă de-a Împărate Împărate, într-un flux/reflux năucitor de bine sincronizat cu jandarmeria. Copii, mame, tătici, bunici și vreo 30 de huligani ai patriei. Îmi găsesec în câteva secunde apartenența de grup, mă dedublez și mă fac una cu mulțimea. Apăs ”stand by”, merg la teatru și ma-ntorc într-o oră.

Între două sesiuni de protest văd două excelente spectacole de pantomimă: unul pe scenă, altul în Piață.

Duminică, 15 ianuarie

Mă trezește pe la 9 jumate dl profesor, Crăciun, cum că ar fi apărut un articol într-o gazetă respectabilă, în care poza dumisale era dată drept dovadă a prezenței în piață a liderului galeriei dinamoviste, Elias Bucurică.  Moment de maxim apogeu pentru spiritul meu entropic: Lumea-o luase razna: domnul lector: șef de galerie, și Elias – profesor universitar. I-am pus în legătură, și-am trăit empiric ce trăiește piața și astăzi: pensionari, huligani, academici, cocalari, corporatiști și non-corporatiși, bugetari și piromani învațând primele reguli ale cooperării colective democratice. Consens și voie bună, nu altceva.

Spre seară simțeam în ceafă privirea dnei Maia Morgernstern care nemuritoare și rece ne arunca ocheade de pe panoul imens instalat pe Teatrul Național București. A fost prima dată când m-am îndoit de ce urma să se-ntâmple. Eram zâmbetul de revanșă a dlui Stavroghin. În mijlocul a 2-300 de băieți de galerie, sub acoperire, în numele științei. Vroiam să cred că fac cercetare participativă (parcă așa se numește tehnica sociologică), în mijlocul grupului despre care-am scris în teza de licență că au mare potențial de revoltă. S-a cam aplicat teoria în toată Europa civilizată. A venit și vremea noastră (să ne civilizăm), deci am postat nostradamic pe facebook: ”merg în piață să-mplinesc teoria”..

S-a coalizat hardcore-ul celor mai importante 3 galerii bucureștene, închegând ad-hoc și câteva frustrări comune: noua lege privind violența în sport, nostalgia pentru vizitele la secțiile de poliție, un istoric al conflictelor cu tribul advers, jandarmeria care durează de prin evul mediu, ultimele lecturi: gen Nietzche, Palahniuk, etc..

Am să omit etape pentru a nu plictisi cititorul, dar pot declara că steluțe dansante roiau în piața Universității. Asta până la intervenția în forță a jandarmeriei.

În mijlocul pieții Unirii arde un foc imens. Doar panoul publicitar la Zara Home îmi mai amintea de ultimul tip de birou pe care mi l-am dorit acum 2 zile..

Peisaj de post-neolitic. Avem: una bucată teritoriu de cucerit, un trib înarmat cu pietre, altul cu bâte.

Multe bătălii s-au mai dus în acea seară. Cea mai frumoasă a fost la magazinul Glow. Tribul huliganilor apăra Centrul Istoric de invazia clanului ”oamenilor de arme”.

Într-un moment de neatenție batalionul ”cultură și artă” a primului trib este capturat de jandarmerie. Trei tineri, cetățeni, aproape respectabili, de altfel, sunt încercuiți. ”Nu dați, nu dați, urlau sărmanii, suntem de la saitul de cultură”.. ”ia bagă mă saitul de cultură-n dubă! ordonă  dl jandarm zâmbind patriarhal unui subaltern..

Ce m-a deranjat cel mai mult duminică a fost telefonul mobil. A sunat încontinuu. Ba o rudă apropiată, ba un tovarăș de trib/arme. Toți cu o singură dilemă: Unde ești? Răspunsurile variau ca-ntr-o diagramă GANTT, binențeles.

Alte bătălii importante au fost purtat pe facebook. 12 prieteni basarabeni postează un link în care Băse răspunde mândru și demn la un microfon de la Bruxelles privind eterna nedreptate istorică produsă românilor, etc etc etc În aceiași vreme 12 prieteni din dreapta (Prutului) postează un link cu abuzurile jandarmeriei (si eternele Jos Guvernu, Jos Băsescu, etc)

Nu mă mai bag în numerologie, că iese prost  da dacă tot avem blocaj politic la Chișinău.. și-un președinte contestat la București, și port la Giurgiulești..

Un alt prieten expert în diversiuni, postează: ”ce fraieri au fost jandarmii c-au vrut sa suprime protestu prin violenta. tot ce trebuiau sa faca era sa arunce o minge in centru.”

Luni. 

Revoluție pe Facebook

Marți

Revoluție pe Facbook+vernisaj

Miercuri

Revoluție pe Facebook+prezentare colecție de Wilhelmina Arz

Joi

Protest pașnic în piață. Se cam desumflasă treaba. Vreo 2-3000 de cetățeni și cetățence cu spirit civic, cu vreo 2-3000 de revendicări. De la: Jos Taxa auto; România Stat Polițienesc, la Scoateți cultura din dubă, ori CHUCK NORRIS HELP! etc

Joi am avut timp de topuri. La pancarte a câștigat detașat: Dacii liberi nu au nevoie de lideri.. urmat de ”Singura solutie, propria Evolutie”, și Pierdut clasă politică (Glumeam, nici n-am avut-o), Iar simpatia publicului la nivel de scandări, cu maxim de puncte, câștigă: Cine este trist, este securist! Hitul, serilor geroase.

De marți până duminică am avut pană de curent în ex-boema casă în care stau. Ad hoc am încropit și noi 2 mesaje postate la geam: Vrem curent, și implicit: Manifest pentru căldură.

Diseară voi merge în piață cu alt bener: o coală de hărtie goală.

Noi râdem de ei, ei râd de noi..

Zic să ne bucurăm domnilor, în București poezia se scrie în stradă!