De ce?

La un moment dat, toţi dansatorii au început să strige fraze la întâmplare, fără vreo logică. Toţi, în afară de colega mea din Olanda, strigau în rusă. Ea – în olandeză. Şi în mine s-a conturat încă o dată o teză – ruso-lingvii iniţiază şi participă mai mult decât moldovenii la – nu ştiu cum să le zic – „distracţii progresive”. Paintball, city quest, rope jumping (clădirea Institutului Oenologic), contact improvisation, art labyrinth, mountain biking etc. De ce?

Am o prietenă care e mare amatoare de Sala cu Orgă; mai bine zis, de muzica de la Sala cu Orgă. O dată ea a observat că majoritatea „clienţilor fideli” şi melomani de acolo sunt ruso-lingvi, atât mai în vârstă, cât şi mai tineri. Evident, nu pretind că fac un studiu sociologic, ci avansez doar o observaţie anecdotică, care însă cred că merită atenţie. Şi iar întrebarea: de ce?

De ce.

1. Scurt istoric.

Am început eu să mă gândesc (rar, dar se întâmplă). S-ar găsi nişte motive socio-istorice. În secolul XX, Ruso-lingvii din Chişinău practic mereu au fost mai bine educaţi decât moldovenii; adică proporţia celor cu studii superioare a fost mai mare. Cu 100 de ani în urmă, evreii din Chişinău erau mai bine educaţi decât băştinaşii, apoi au venit pogromurile şi Holocaustul… Cu 50 de ani în urmă, ruşii şi alte naţionalităţi trimişi / veniţi din diferite colţuri ale Uniunii Sovietice. Ingineri, tehnocraţi, savanţi, arhitecţi care aveau deja dezvoltat un gust pentru „cultură înaltă” (teatru, operă, muzică clasică, etc.). Cum ar spune Bourdieu, aveau un „habitus” de a merge la evenimente de cultură, creat pe parcursul „modernizării” ţărilor membre ale Uniunii Sovietice, anii 20-30. Majoritatea moldovenilor din Chişinău erau „noi veniţi în capitală” după al doilea război mondial – mulţi intelectuali sau au plecat în România, sau au fost deportaţi, sau distruşi. Şi moldovenii nou veniţi în capitală nu aveau (mai bine zis, nu aveau de unde să aibă) gust pentru aşa fel de cultură. Ei apreciau horele, muzică populară, sîrbele, genuri mai tradiţionale, care apoi au fost incorporate în imaginea „oficială” a Republicii Sovietice Socialiste Moldova. NOTĂ: eu nicidecum nu pun un fel de cultură mai presus sau mai prejos decât alt fel de cultură. Toate au dreptul la viaţă (reamintiți-vă de dezbaterea Pavel Turcu v. concepţia celorlalți artişti autohtoni despre cultură).

2. Bugetul și deschiderea

Paintball, city quest, rope jumping, etc. sunt distracții relativ scumpe şi trebuie să ai parale pentru aşa ceva. Actualmente, ruso-lingvii din capitală (la ţară toţi sunt mai săraci) sunt un pic mai înstăriţi decât moldovenii şi îşi pot permite distracţii mai interesante. Pe lângă asta, ei sunt şi mai „progresişti” în gândire în privinţa asta. Ca să porneşti o afacere de paintball, nu-i de ajuns să ai bani. Trebuie să ştii ce înseamnă paintball şi să fii deschis pentru alt fel de distracţii..

De ce nu.

Ambele motive enumerate mai sus se erodează cu timpul. Generaţiile mai recente de moldoveni au fost educate în egală măsură să aprecieze mersul la teatru (despre ritualul şi motivele pentru care e bine să mergi vs. mergi la teatru o să scriu altă dată), la operă, la balet etc. şi să vrea distracţii mai originale. Tot mai mulţi şi mai mulţi tineri moldoveni fac asta. Asta-i bine.

Imagini de Jeff Huntington

Dar.

Dar se întâmplă altceva interesant şi cam trist. Tinerii moldoveni progresişti nu se intersectează practic deloc cu tinerii ruso-lingvi progresişti. Ei îşi petrec timpul liber în două lumi paralele, întâlnindu-se doar pe stradă, la magazin sau la lucru. Sunt câteva excepţii, câteva forumuri unde ei totuşi se întâlnesc – Art Labyrinth, Проходной Двор (sau Gin Do & Contrabass sau OxyBar), Yard Sale, şi poate TedX, dar, în cazul dat, excepţiile confirmă regula.

Dacă eşti moldovean (român, whatever), pune-ţi întrebarea – câţi prieteni ruso-lingvi ai? Dacă eşti ruso-lingv, câţi prieteni moldoveni (români, whatever) ai? Noi perpetuăm cu toții segregarea artificială a Moldovei. Nu-i ghini!