Indicele de Confidență a Consumatorilor: la limita pesimismului

Indicele de Confidență a Consumatorilor (ICC) este pe larg utilizat, acesta fiind un indicator sintetic care măsoară gradul de optimism al populației față de economia națională prin activitățile, economiile și cheltuielile planificate. Necesitatea acestui indicator derivă din faptul că PIB nu este un indicator perfect pentru a măsura starea economiei pentru că face abstracție de prea multe lucruri^[1]. În general nu există o metodologie standard pentru elaborarea indicelui, întrebările incluse în sondaje variind de la o țară la țară. Cu toate acestea, în multe țări el este considerat un indicator de bază pentru analiza tendințelor economice. EXPERT-GRUP a preluat, adaptat și utilizat această metodologie pentru a estima Indicele de Confidență a Consumatorilor. Colectarea datelor a fost efectuată în luna noiembrie de către compania sociologică XPLANE. Astfel, în baza a șapte întrebări^[2] ce țin de situația economică curentă și cea așteptată în țară, evoluția și așteptările privind veniturile familiei, situația pe piață muncii, prețuri și intențiile de consum, am identificat un grad de confidență foarte scăzut al populației (ICC este -0,343). Conform metodologiei, acest indice poate lua valori între -1 și +1. Evident, acest indice este cu mult mai relevant în dinamică decât în valoare absolută. Totuși, constatăm un pesimism profund al populației având în vedere un indice atât de puternic negativ.

Identificăm câteva segmente ale populației deosebit de pesimiste, în special fiind vorba de persoanele cu vârsta cuprinsă între 50-70 ani și populația rurală. De altfel, acestea sunt cele mai vulnerabile grupuri ale populației din Moldova, cu oportunități economice limitate și venituri mult mai joase.

În general, cel mai negativ respondenții percep situația pe piața muncii, majoritatea considerând că este mai dificil de găsit un loc de muncă bine plătit în comparație cu acum 12 luni. Cu greu se poate depista un segment clar al populației care a văzut o îmbunătățire, numărul celor cu răspuns pozitiv fiind chiar foarte aproape de nivelul ce cade sub marja de eroare a sondajului. De fapt, această percepție reflectă pe deplin evoluțiile de pe piața muncii în anul 2011, cu o recuperare ce întârzie să se manifeste și cu indicii de ocupare încă în declin în unele sectoare.

Al doilea domeniu cu cele mai pesimiste viziuni este situația economică din țară din ultimele 12 luni. Astfel, 69,2% din populație consideră că aceasta s-a înrăutățit, ce corespunde, de fapt, și cu rezultatele altor sondaje care arată detașarea și pesimismul aproape la limită a populației în acest an. De asemenea, doar 13,2% din respondenți au indicat că situația financiară a familiei lor a devenit mai bună, pe când o înrăutățire a fost relatată de 40,5%, în pofida faptului că datele statistice arată că veniturile disponibile ale populației au fost în creștere pe parcursul anului 2011. Aceasta se întâmplă pentru că veniturile disponibile sunt raportate ca media pentru o persoană, iar sondajul identifică ponderea celor care chiar au beneficiat de creștere. Însă, cei din urmă au fost mai puțini, ceea ce poate genera creșterea inegalității în țară.

Cu toate acestea, respondenții par mult mai optimiști referitor la evoluțiile viitoare, judecând după ponderea celor care cred că situația economică în țară și a familiei lor se va îmbunătăți în următoarele 12 luni. Rezultatele sunt mai neașteptate dacă ținem cont că suntem în pragul unei crize tot mai evidente. Poate că cetățenii au ajuns la concluzia că mai rău de atât nu poate fi și atunci, evident, speră la o îmbunătățire a situației lor financiare și la o revenire a economiei? Totuși, unele aspecte indică că respondenții au ținut cont de o eventuală criză. Astfel, de exemplu, dacă angajații sectorului public au fost cei mai afectați în 12 luni, atunci pentru următoarele 12 luni, mai pesimiști sunt angajații sectorului privat, care sunt mult mai direct afectați de criză, după cum a arătat experiența din 2009 și care deja simt pericolele pe care aceasta le prezintă.

Rezultatele complete ale sondajului Indicelui de Confidență a Consumatorilor pot fi găsite aici.

Indicele de Confidență a Businessului: ignorând criza care bate la ușă

Indicele de Confidența a Businessului (ICB) este mai puțin răspândit la nivel internațional decât ICC. Aceasta se explică prin corelația mai mare dintre creșterea economică și percepțiile businessului, existența multor sondaje alternative ale diferitor organizații / instituții internaționale ce măsoară diferite aspecte ale derulării afacerilor sau disputele privind imposibilitatea aplicării unei metodologii unice pentru diferite sectoare economice.

Totuși, în țările în care este calculat, acest indicator reflectă nu atât ceea ce spun companiile despre condițiile de afaceri, ci ceea ce fac și/sau intenționează să întreprindă acestea.

ICB inspiră mai mult optimism, în comparație cu ICC, acesta fiind ușor pozitiv, 0,027^[3]. Dar există diferențe majore între sectoarele economice, regiuni și chiar tipurile de întreprinderi după numărul de salariați, care în mare parte reflectă continuarea logică a evoluțiilor din anul curent. Astfel, în agricultură, construcții și servicii, altele decât comerțul, dispozițiile economice sunt negative. De altfel, anume acestea sunt sectoarele care nu încă nu și-au revenit după criză. În același timp, indicele de confidență este pozitiv în industrie și în comerț.

Decalajele regionale indică asupra persistenței tendinței de concentrare a activității economice în capitală. Astfel, companiile mun. Chișinău, dar și Găgăuzia, sunt cele mai optimiste și mai dispuse să-și extindă activitatea. Și în celelalte regiuni ICB este slab pozitiv, cu excepția regiunii de Sud, unde acesta este negativ. Acest trend scoate încă o dată în evidență ineficiența politicilor de dezvoltare regională și necesitatea unor intervenții mai focusate. Mai identificăm optimismul mai puternic al companiilor mari, cu peste 100 angajați, pe când companiile micro, mici și mijlocii par mai moderate în planurile pentru anul viitor.

De fapt, așteptările negative sunt generate preponderent de scumpirea factorilor de producție utilizați, așteptările cu privire la costul creditelor și de evoluția situației generale în sectorul de activitate. În mod curios, deși companiile se așteaptă la creșterea costurilor de producție (67,4% din companii anticipează majorarea acestora), ponderea celor care planifică majorarea prețurilor la produse proprii este mai mică – 44,1%. De asemenea, după ce Moldova a avansat semnificativ în clasamentul internațional „Doing Business” la componenta accesul la credite este curios că companiile se așteaptă la creșterea costului creditelor. Ar putea aceasta fi o anticipare a crizei în care băncile vor fi mai precaute în acordarea creditelor? Sau companiile percep nivelul actual al costului creditelor cel mai minimal posibil și nu se mai așteaptă la îmbunătățiri ulterioare?

În același timp sunt foarte optimiste așteptările companiilor privind numărul de angajați, în special în sectorul industrial și serviciilor. Iar cele două sectoare care sunt în criză – agricultura și construcțiile – se pare că mai au o cale lungă până la revenire. Dar chiar și aceste sectoare planifică creșterea investițiilor pentru anul viitor. Astfel, ne bucură așteptările pozitive ale businessului care indică disponibilitatea acestora de a investi și a-și extinde activitatea. Totuși, credem că acestea sunt bazate doar pe evoluția din ultimul an și mai puțin pe riscurile externe care, deși sunt în creștere, sunt incerte ca și magnitudine a impactului pe care îl pot genera.

Rezultatele complete ale sondajului Indicelui de Confidență a Businessului pot fi găsite aici.

Concluzii

Indicatorii de confidență economică a consumatorilor și a businessului diluează mult nuanțele de roz de pe portretul economiei moldovenești pe care-l imaginăm dacă ne limităm numai la citirea cifrelor senzaționale privind creșterea PIB-ului. Astfel, acești indicatori relevă câteva momente importante: (i) creșterea economică nu s-a reflectat încă asupra bunăstării populației, existând riscul de creștere a inegalității; (ii) totuși, așteptările populației pentru anul ce urmează sunt mai optimiste, posibil din cauza atingerii limitei inferioare a confidenței în acest an; (iii) angajații din sectorul privat par a fi cei care anticipează impactul negativ al unei potențiale crize, așteptările lor fiind mai puțin pozitive; (iv) businessul pare relativ optimist vizavi de evoluțiile din anul viitor, totuși aceste așteptări sunt generate mai mult din incapacitatea de a estima impactul unei potențiale crize; și (v) chiar dacă așteptările pozitive privind extinderea afacerilor se vor realiza, va continua tendința de concentrare a activității economice în mun. Chișinău și creșterea decalajelor regionale.