Nu metafora, nici epitetul, doar pe alocuri hiperbola, dar mai cu seamă oximoronul ne caracterizează…

Moldova e țara unde toleranța și ura se împletesc ușor și se despletesc mai greu.

Îmi aduc aminte acum şi de o experienţă de lectură „explicativă” cu o nepoţică de-a mea care s-a’mpotmolit pînă la lacrimi într-un text de Barbu Delavrancea, text anacronic propus ca supliciu de vară pentru elevi, disimulat în lista de lecturi obligatorii şi care ar fi meritat 2-3 ore de limbă română la şcoală. Ah, ce lecţie-poezie s-a ratat prin această abordare stupidă a unui text, cu siguranţă urît de copii acum, dar atît de bogat, prin disonanţa lui cu realitatea de azi, în învăţăminte!…

„Patria mea – limba română” diximus.

Dar aceste rînduri nu sînt despre hermeneutica textelor, ci despre cotidianul nostru, care uite că re-devine la fel de biblic, altfel spus: un chin şi o sudoare şi nu ar trebui să ne mire abundenţa publicităţii produselor de tip Rexona & Co., atît de necesare (în cantităţi de hectolitri la m²) pentru a masca putoarea de acreală nespălată ce ne învăluie…

Opacitatea proceselor, negocierilor, numirilor, adoptărilor de legi, dar, mai cu seamă, interpretările lor (vai, dar au devenit subit într-atît de „ruşinoase” şi „timide”), descifrarea intenţionalităţilor camuflate cu atîta asiduitate, încît se ajunge la un nivel de ridicol care, hélas! ne tue pas*, nu poate genera decît repulsie şi respingere şi, din păcate, nu există multă „poezie” în această realitate.

Dar dacă e să revenim la poeticul cuvintelor desuete, ceea ce ni se întîmplă astăzi seamănă cu povestea unui cetăţean din Ch-ău căruia i s-a dat o cireadă de hlujani ca mai apoi să i se propună s-o schimbe pe una de ciocleji….

Unii aşa şi nu ştiu ce li s-a dat, alţii nu ştiu ce li s-a propus în loc,  majoritatea – nici una, nici alta. Doar puţini înţeleg esenţa vidă de semantică a acestui troc, dar „propunerea” nu se discută astăzi, la fel cum nu se discuta „participarea voluntară” la demonstraţiile de 1 mai pe timpuri…

Şi dacă ţăranul nu vede rostul chinului său rebrenesc, atunci el lasă ogorul Pîrlog şi… pleacă la oraş…

*(franceză) nu ucide => (parte din dictonul francez Le ridicule ne tue pas (ridicolul nu ucide))

Imagine: Maria Furţea-Niculescu, „Lan de porumb”

Vezi alte articole pe Un Punct din .FR

Eventual am putea face şi un studiu ADN unde am încerca să depistăm (à la Planeta Moldova) în coduri genomul viţei de vie de soi neprihănit, dar e riscant, căci am putea da acolo şi de ceva turcesc, tătăresc, slav, jidovesc, ţigănesc şi alte multe sîngiuri păgîne… De văzut, căci în vremurile de azi consonanţa leşească sau hoholească a numelui meu, spre exemplu, se împacă mai bine cu Europa decît echivalentul său pur românesc « Lupu »… Niciodată nu ştii unde cîştigi şi unde pierzi !

Dar să revenim la adevăratul adevăr istoric pe care, noblesse (et ancienneté) oblige!, ar trebui să-l exportăm peste tot, chiar şi la ruşi, chiar şi la chinezi-japonezi, chiar şi americanilor. Mai ştii, poate se molipsesc şi încep a ne cumpăra vinurile, fiindcă la ce ar servi un adevăr adevărat istoric, dacă nu ai putea să-l vinzi cuiva ori, dacă nu, măcar trage nişte foloase cît de cît palpabile şi monetizabile?

Din păcate, se întîmplă lucruri stranii în procesul exportului: ba adevărul nostru se confruntă cu nişte adevăruri la fel de adevărate, ba este totalmente deformat şi ne pomenim cu cel puţin o parte alterată (uneori o păţeşte „adevărul”, alteori „adevăratul”).

Iar atunci cînd traversează oceanul, pentru a ajunge la oamenii cei care merg cu capetele în jos, în americi, adevărul nostru suferă o mutaţie absolut catastrofală. În capurile lor îndreptate de facto spre altă parte a Universului, simpla propoziţie „dacii provin din traci” capătă semnificaţii supra-realiste, demne de Tristan Tzara. Na, nu ai ce aştepta de la o naţiune fără tradiţii şi istorie (căci ea este toată în exclusivitate la noi), fără spiritualitate şi cultură (Twain, Hemingway, Poe, Steinbeck, Chaplin, Faulkner, Palahniuk & Co., guys, say „hello” to the world!). Această frază  inocentă devine deci – scandal, domnilor! – ceva de genul „raţele au ieşit din camion”… (the ducks came from the trucks)

Supărat foc, am decis să iau măsuri nemijlocit la faţa locului! Cu raţa americană m-am lămurit repejor: am făcut o friptură geto-dacică (aşa le-am spus lor, dar reţeta de la mama am învăţat-o) de şi-au lins americanii mei degetele şi au crezut (cel puţin cît a durat ingurgitarea) în existenţa dacilor ne-răţoi! Cu camionul e mai greu… E prea mare şi încă nu am găsit un ceaun pe măsură. Poate facem ceva cu el mai tîrziu. Pentru moment însă adevărul adevărat a rămas aşa, corectat pe jumătate:  „Dacul iese din camion”. În americăneşte spus: „The „Dac” came from the truck”.

Blogul autorului: Un Punct din .FR

Closer2Oxford Moldova vă invită la o întîlnire cu oameni care își susțin cu tărie ideile, un moderator care pune în mișcare discuția, o temă provocatoare și schimburi de replici între public și invitați. Un spectacol.

Pe 24 martie vom (re)descoperi forţa argumentelor într-o dezbatere cu moţiunea “E timpul să sancţionăm prin lege pasivitatea individului care e martor la încălcări ale legii“.

Pentru a participa la dezbaterea publică, vă rugăm sa completaţi acest FORMULAR. Doar cei înregistraţi vor fi asiguraţi cu un loc în sală.

Detalii:
Veronica Coroi-Mindru si  Arteom Iurcenco, doi tineri pasionaţi de dezbateri care au fost  selectaţi în urma sesiunii de lectură critică, vor intra în echipe de dezbatere alături de personalități publice de marcă. Audiența va aprecia documentația temeinică, forța argumentelor și charisma protagoniștilor, atât prin vot electronic cât și prin intervenții directe.

Pentru detalii ne puteţi contacta la closer2oxfordmoldova@gmail.com.

Puteţi urmări înregistrarea unei dezbateri publice similare la http://www.closer2oxford.ro/page/dezbatere_bucuresti_primavara.

Nicoleta Esinencu, „Fuck You, Eu.ro.pa!”

Toată lumea ştie că pentru a intra în Europa e nevoie să schimbi roţile… Restul ca restul, da roţile, ia, mărogel, de le schimbă! Ecartamentul ăsta sovietic dintre două cercuri de fier nu trece.

Locomotiva, oricît de veche, poluantă, ruginită şi lentă nu ar fi, trece. Din moment ce se mişcă şi poate avansa cît de cît regulat (ajustează ei orarele, oricît de lungi, dar respectate să fie), trece. Important e să nu rămînă blocată undeva între două staţii… La uma urmelor, europenii au cîteva (de mîna a doua, dar tot mai bune ca ale noastre) în rezervă şi sînt gata să ni le închirieze (nu, la ei nimic nu se dă „pe gratis”) ori chiar cu împrumut, de ce nu?

Şi vagoanele sînt parcă destul de bune. Desigur, n-avem noi treabă cu TGV-urile, ICE-urile, Euro-Star-urile lor, dar nici nu pretindem (încă), nu? Vă asigur, au şi ei trenurile lor mizeroase… Mai dam cu vopsea pe ici pe colo, mai spălăm perdeluţele şi vom avea vagoane acceptabile!

Maşinistul? Chiar credeţi că mai contează maşinistul? Ceea ce contează pentru ei este ca trenul să ajungă în staţia convenită la timpul convenit. Punct. Ăsta-i rolul maşinistului la ei. Dacă nu aunge la timp, maşinistul dă cheile. El nu poate telefona la staţie să spună: „Auzi, şefu? Eu azi întîrziii cu 2 ore. Vezi, reglează tu traficul acolo, da?” (Dar poate anume din această cauză „maşiniştii” noştri nu prea doresc să lucreze pe rutele internaţionale?)

Pasagerii? Cu pasagerii probleme nu-s. Ei sînt demult acolo, în Europa. Şi aşteaptă să vină trenul…

Uite-aşa trăim noi: vagoane avem, locomotivă avem, maşinistul nu mai contează aşa de mult cum şi-ar dori-o el, pasageri – cît gara… Dar trenul nu aunge şi gata în Europa…

Ecartamentul între circumvulaţiuni nu coincide, asta-i buba!

Blogul autorului: Un Punct din .FR

A argumenta în favoarea discriminării pozitive înseamna a asuma că abilitățile femeilor din Moldova sunt mai mici decat ale barbaților, discriminarea pozitiva fiind o recunoaștere a acestui fapt. Aceasta nu este o soluție argumentată de injustiție istorică față de femei, mai mult ca atât este un mediu prielnic pentru întărirea stereotipurilor.

Noi toți (mai mult sau mai puțin) ne dorim egalitatea de gen , dar ce a fost făcut pentru aceasta? Chiar dacă la nivel de lege egalitatea între sexe este garantată de anumite norme, o analiză în timp real ne va demonstra că nu e chiar așa , atunci … Ce facem noi?

Poziția fiecărui individ e diferită față de acest subiect, cert este că femeile au puterea să se afirme, au cunoștințe, tacticism și intuiție. Le lipsește ceva? Eu zic că nu și, tocmai din acest motiv, nu văd de ce ar trebui discriminate.

E timpul să introducem măsuri de discriminare pozitivă în rândul femeilor din Republica Moldova

Esti student sau masterand in Republica Moldova sau Romania ?

Te provocam sa intri in dezbaterea:

Din Noul Machiavelli de Jonathan Powell.

Niște funcționari de la Interne au venit să prezinte prim-ministrului situația despre criminalitate. În grafice colorate în PowerPoint ei au arătat cum va crește criminalitatea. Blair i-a întrebat de ce va crește rata. Oficialii au replicat că se „datorează creșterii economice care va cauza tentații mai mari criminalilor.” Ce se poate întâmpla în cazul când economia intră în recesiune? „Fără ezitare, oficialii au răspuns că va crește criminalitatea, deoarece oamenii vor fi lipsiți și tot  mai mulți vor recurge la furt pentru a supraviețui”.

Cartea va fi lansată la Librăria din Centru din Chișinău în prezența lui Jonathan Powell. Marți, 6 noiembrie, la 18.15.

Vor vorbi unii dintre primii cititori ai cărții în traducere românească: Vlad Filat, prim-ministru, Marius Lazurca, ambasadorul României la Chișinău, Andrei Țurcanu, scriitorul și fostul consilier prezidențial, Nicu Popescu, expert politic cu viză în Londra.

Cartea se vinde cu preț promoțional azi, mâine, poimâine. În Librăriile Cartier.

Jonathan Powell a fost consilierul laburistului Tony Blair. Fratele lui a fost consilierul consevatoarei Margaret Thatcher.

Librăria din Centru este vizavi de Ministerul de Interne.

Moţiunea “E timpul să interzicem publicitatea care se adresează copiilor” îşi aşteaptă debaterii din România şi Moldova.

Înscrie-te până pe 11 noiembrie, urmând paşii de mai jos: